20 de definiții pentru schimbător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCHIMBĂTÓR, -OÁRE, schimbători, -oare, adj., s. n. I. Adj. Care se schimbă (ușor, repede); nestatornic, variabil, schimbăcios. II. S. n. 1. Sistem tehnic sau fizico-chimic care permite să se modifice valoarea mărimilor caracteristice altui sistem tehnic sau fizico-chimic, direcția mersului unui vehicul etc. Schimbător de viteză = dispozitiv montat între un motor de antrenare și organele care transmit mișcarea unui alt sistem tehnic, permițând să se modifice viteza de lucru sau de deplasare a sistemului antrenat. 2. Aparat sau agent (chimic, fizic etc.) care permite schimbul de substanțe, de energie, de căldură între două medii. 3. (În sintagma) Schimbător de cale = instalație care leagă între ele două sau mai multe linii de cale ferată, servind la trecerea unui vehicul de pe o linie pe alta. – Schimba + suf. -ător.

SCHIMBĂTÓR, -OÁRE, schimbători, -oare, adj., s. n. I. Adj. Care se schimbă (ușor, repede); nestatornic, variabil, schimbăcios. II. S. n. 1. Sistem tehnic sau fizico-chimic care permite să se modifice valoarea mărimilor caracteristice altui sistem tehnic sau fizico-chimic, direcția mersului unui vehicul etc. ♦ Schimbător de viteză = dispozitiv montat între un motor de antrenare și organele care transmit mișcarea unui alt sistem tehnic, permițând să se modifice viteza de lucru sau de deplasare a sistemului antrenat. 2. Aparat sau agent (chimic, fizic etc.) care permite schimbul de substanțe, de energie, de căldură între două medii. 3. (În sintagma) Schimbător de cale = instalație care leagă între ele două sau mai multe linii de cale ferată, servind la trecerea unui vehicul de pe o linie pe alta. – Schimba + suf. -ător.

SCHIMBĂTÓR1, schimbătoare, s. n. 1. Sistem tehnic sau fizico-chimic care permite să se modifice valoarea mărimilor caracteristice altui sistem tehnic sau fizico-chimic (viteză, greutate, compoziție), direcția mersului unui vehicul etc. ◊ Schimbător de viteză = dispozitiv montat între un motor de antrenare și organele care transmit mișcarea altui sistem tehnic, permițînd să se modifice turația sistemului antrenat fără ca să se schimbe turația motorului de antrenare. 2. Aparat care permite schimbul de substanțe sau de căldură între două medii. Schimbător de căldură = aparat care servește la transmiterea căldurii de la un fluid cald la unul rece. 3. (În expr.) Schimbător de cale = instalație de legare între ele a două sau a mai multor linii de cale ferată, servind la trecerea unui vehicul de pe o linie pe alta.

SCHIMBĂTÓR2, -OÁRE, schimbători, -oare, adj. Care se schimbă (ușor, repede), care se preface, se transformă (necontenit); schimbăcios, nestatornic, variabil. Și gardul fusese boieresc; acum ardea sub cerul schimbător de martie. DUMITRIU, N. 91. într-acele zile de început de noemvrie, vremea a fost schimbătoare o săptămînă. Pe urmă iar s-a limpezit cerul și stătea soarele în senin ziua întreagă. SADOVEANU, F. J. 719. Oricum mi-a fi norocul în lume schimbător, Îmi voi aduce-aminte de-al meu liberator. ALECSANDRI, T. II 80.

SCHIMBĂTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care se schimbă; care se transformă mereu; variabil; instabil; nestabil. Caracter ~. Vânt ~. Vreme ~oare. /a schimba + suf. ~ător

SCHIMBĂTÓR2 ~oáre n. Sistem tehnic sau fizico-chimic cu ajutorul căruia se pot face modificări într-un alt sistem. ◊ ~ de viteze mecanism pentru schimbarea vitezei de funcționare sau de deplasare a unei mașini. ~ de cale dispozitiv pentru trecerea vehiculelor de cale ferată de pe o linie pe alta. /a schimba + suf. ~ător

schimbător a. care se schimbă ușor: vreme schimbătoare.

schimbătór, -oáre adj. Schimbăcĭos (Rar). S.m. Zaraf.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

schimbătór1 adj. m., pl. schimbătóri; f. sg. și pl. schimbătoáre

schimbătór2 s. n., pl. schimbătoáre

schimbătór adj. m., pl. schimbătóri; f. sg. și pl. schimbătoáre

schimbătór s. n., pl. schimbătoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCHIMBĂTÓR adj., s. 1. adj. v. mișcător. 2. adj. v. neregulat. 3. adj. capricios, inconstant, instabil, neconstant, nestabil, nestatornic, schimbăcios, variabil, (reg.) tonatic, tonos, (fig.) năzuros, (pop. fig.) bălțat. (O vreme ~oare.) 4. adj. v. inconsecvent. 5. adj. v. fluctuant. 6. adj. nestatornic, (înv.) necredincios. (~ în dragoste.) 7. adj. v. trecător. 8. s. schimbător de cale = ramificație. (~ la calea ferată.) 9. s. v. tălpig. 10. s. (CHIM.) schimbător de ioni = ionit.

SCHIMBĂTÓR s. v. ac, macaz.

SCHIMBĂTOR adj., s. 1. adj. instabil, mișcător, nestatornic, variabil. (Dune ~.) 2. adj. instabil, neregulat, nestabil, variabil. (Vînturi ~.) 3. adj. capricios, inconstant, instabil, neconstant, nestabil, nestatornic, schimbăcios, variabil, (reg.) tonatic, tonos, (fig.) năzuros, (pop. fig.) bălțat. (O vreme ~.) 4. adj. capricios, flușturatic, fluturatic, inconsecvent, inconstant, instabil, neconsecvent, neconstant, neserios, nestabil, nestatornic, schimbăcios, (livr.) labil. (Nu poți conta pe el, e tare ~.) 5. adj. fluctuant, instabil, variabil, (fig.) oscilant. (Atitudine ~.) 6. adj. nestatornic, (înv.) necredincios. (~ în dragoste.) 7. adj. efemer, pieritor, temporar, trecător, vremelnic, (livr.) pasager, (înv.) petrecător, piericios, pierit, stricăcios, temporal, vremelnicesc, (fig.) călător, (înv. fig.) deșert. (Întîmplări ~; o viață ~.) 8. s. (TEHN.) iapă, tălpig, (reg.) călcător, măiuț, piciorog, potnog, scîndurea, tălpău, tălpel, tălpete, tălpiș, tălpiță. (~ la războiul de țesut.) 9. s. (CHIM.) schimbător de ioni = ionit.

Schimbător ≠ constant, stabil, neschimbător, statornic

SCHIMBĂTOÁRE s. (TEHN.) 1. cocârlă, (reg.) cocârțeală, corlobaie, crivea, dreptar, dric, gârloafă, lăsătoare, lopățică, mănușă, mână, mutătoare, sabie, schimboi, slobozitor, stinghie, strâmbar, struneală, tindeche. (~ la plug.) 2. v. posadă.

SCHIMBĂTOARE s. (TEHN.) 1. cocîrlă, (reg.) cocîrțeală, corlobaie, crivea, dreptar, dric, gîrloafă, lăsătoare, lopățică, mănușă, mînă, mutătoare, sabie, schimboi, slobozitor, stinghie, strîmbar, struneală, tindeche. (~ la plug.) 2. posadă, (reg.) cumpănă, punte, scaun, vîrtej. (~ la pietrele morii.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

schimbător de viteză expr. penis în erecție.

Intrare: schimbător
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • schimbător
  • schimbătorul
  • schimbătoru‑
  • schimbătoare
  • schimbătoarea
plural
  • schimbători
  • schimbătorii
  • schimbătoare
  • schimbătoarele
genitiv-dativ singular
  • schimbător
  • schimbătorului
  • schimbătoare
  • schimbătoarei
plural
  • schimbători
  • schimbătorilor
  • schimbătoare
  • schimbătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)