8 definiții pentru sceptru (pl. sceptruri)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCÉPTRU s.n. Un fel de baston împodobit, care se poartă ca semn al autorității. ♦ (Fig.) Demnitate, putere, mărime, domnie. [Pl. -re, -ruri (s.m.) -ri. / cf. fr. sceptre, lat. sceptrum, gr. skeptron – baston].

SCÉPTRU s. n. baston împodobit, purtat de suverani, ca însemn al puterii lor. ◊ (fig.) demnitate, putere, mărire; domnie. (< fr. sceptre, lat. sceptrum)

sceptru n. 1. baston de comandă, semn al puterii supreme; 2. fig. autoritate suverană, regalitate: a ambiționa un sceptru; 3. superioritate: Englezii posed sceptrul mărilor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCÉPTRU s. (înv. și reg.) toiag, (înv.) schiptru. (~ domnitorului.)

SCEPTRU s. (înv. și reg.) toiag, (înv.) schiptru. (~ domnitorului.)

Intrare: sceptru (pl. sceptruri)
sceptru (pl. sceptruri) substantiv neutru
substantiv neutru (N39)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sceptru
  • sceptrul
  • sceptru‑
plural
  • sceptruri
  • sceptrurile
genitiv-dativ singular
  • sceptru
  • sceptrului
plural
  • sceptruri
  • sceptrurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)