11 definiții pentru scăunaș (obiect; -e)

SCĂUNÁȘ, (1) scăunașe, s. n., (2) scăunași, s. m. 1. S. n. Scăunel. 2. S. m. (Înv.) Negustor de vite sau de cereale; colector (de produse alimentare); comisionar (al unui negustor). [Pr.: scă-u-.Var.: (reg., 1) scăuiéș s. n.] – Scaun + suf. -aș.

SCĂUNÁȘ, (1) scăunașe, s. n., (2) scăunași, s. m. 1. S. n. Scăunel. 2. S. m. (Înv.) Negustor de vite sau de cereale; colector (de produse alimentare); comisionar (al unui negustor). [Pr.: scă-u-Var.: (reg., 1) scăuiéș s. n.] – Scaun + suf. -aș.

SCĂUNÁȘ2, scăunașe, s. n. Diminutiv al lui scaun. 1. v. scaun (I 1); scaun mic, cu trei sau cu patru picioare (de obicei fără spetează). Așezată pe un scăunaș cu trei picioare... își povestește pățaniile. STANCU, D. 177. Îi așezase pe scăunașe în preajma focului și le turna rachiu în păhărele verzi. SADOVEANU, B. 142. Maiorul se dase cu scăunașul mai înapoi și se uita lung la Comăneșteanu. D. ZAMFIRESCU, R. 248. 2. v. scaun (II 1). Tot timpul... se muncise să-și facă loc, de picioarele uriașului, pe scăunașul trăsurii. C. PETRESCU, Î. II 137. Arghir se așeză pe scăunașul cel strimt din față. GANE, N. III 190.

SCĂUNÁȘ s. v. gresie, patru, perinoc, telegău.

SCĂUNÁȘ s. 1. v. scăunel. 2. v. căluș.

scăunaș n. scaun mic, mai ales de vioară. ║ m. od. 1. negustor de vite; 2. rezident (cf. scaun, 3 și 4).

2) scăunáș n., pl. e. Scăunel.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

scăunáș (obiect) s. n. (sil. scă-u-), pl. scăunáșe

SCĂUNAȘ s. 1. scăunel, (pop.) scăuneci, (Transilv. și Ban. ) scăunuț. (Stă pe un ~.) 2. (MUZ.) căluș, scaun, scăunel. (~ la un instrument cu coarde.)

scăunaș s. v. GRESIE. PATRU. PERINOC. TELEGĂU.

Intrare: scăunaș (obiect; -e)
scăunaș (obiect; -e) substantiv neutru
  • silabație: scă-u-
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scăunaș
  • scăunașul
  • scăunașu‑
plural
  • scăunașe
  • scăunașele
genitiv-dativ singular
  • scăunaș
  • scăunașului
plural
  • scăunașe
  • scăunașelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)