11 definiții pentru scâncitură

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCÂNCITÚRĂ, scâncituri, s. f. Scâncet. – Scânci + suf. -tură.

SCÂNCITÚRĂ, scâncituri, s. f. Scâncet. – Scânci + suf. -tură.

scâncitu sf [At: CANTEMIR, ap. DDRF / V: (înv) ~ciit~, (reg) schin~ / Pl: ~ri / E: scânci + -tură] 1-3 Scâncet (1-3). 4 (Rar; prt) Lamentare.

SCÎNCITÚRĂ, scîncituri, s. f. Scîncet. Ian ascultă, mătușă dragă, – zisei eu, tăind scurt scînciturile babei mele. HOGAȘ, M. N. 85.

scîncitúră f., pl. ĭ. Zgomotu celuĭ ce scîncește: se auzeaŭ niște scînciturĭ. Copil care tot scîncește: ce scîncitură de copil!

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

scâncitu s. f., g.-d. art. scânciturii; pl. scâncituri

scâncitu s. f., g.-d. art. scânciturii; pl. scâncituri

scâncitúră s. f., g.-d. art. scâncitúrii; pl. scâncitúri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SCÂNCITÚRĂ s. v. geamăt, scâncet, scâncit, tânguire, vaier, vaiet.

scîncitu s. v. GEAMĂT. SCÎNCET. SCÎNCIT. TÎNGUIRE. VAIER. VAIET.

Intrare: scâncitură
scâncitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scâncitu
  • scâncitura
plural
  • scâncituri
  • scânciturile
genitiv-dativ singular
  • scâncituri
  • scânciturii
plural
  • scâncituri
  • scânciturilor
vocativ singular
plural
scănciitură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
schincitură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

scâncitu, scânciturisubstantiv feminin

etimologie:
  • Scânci + sufix -tură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.