9 definiții pentru scâncit (s.n.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCÂNCÍT1 s. n. Faptul de a (se) scânci; scânceală; p. ext. scâncet. – V. scânci.

SCÂNCÍT1 s. n. Faptul de a (se) scânci; scânceală; p. ext. scâncet. – V. scânci.

scâncit1 sn [At: DM / V: (reg) schincit / Pl: ~uri / E: scânci] 1 Scâncet (2). 2 (Îvr) Geamăt (2). corectată

SCÎNCÍT s. n. Faptul de a scînci; scîncet, scîncitură, scînceală. Și cum inima-ți tresare, c-un scîncit cînd el te cheamă. VLAHUȚĂ, P. 63.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SCÂNCÍT s. scâncet, (rar) scânceală, scâncitură. (~ul copilului.)

SCÎNCIT s. scîncet, (rar) scînceală, scîncitură. (~ul copilului.)

Intrare: scâncit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scâncit
  • scâncitul
  • scâncitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • scâncit
  • scâncitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

scâncitsubstantiv neutru

etimologie:
  • vezi scânci DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.