O definiție pentru sbătucire
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
sbătuci (-cesc, -it), vb. – A călca cu picioarele. De la bătuci, cu s- expresiv.
Intrare: sbătucire
sbătucire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||