O definiție pentru sbătucire


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

sbătucí (-césc, -ít), vb. – A călca cu picioarele. De la bătuci, cu s- expresiv.

Intrare: sbătucire
sbătucire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sbătucire
  • sbătucirea
plural
  • sbătuciri
  • sbătucirile
genitiv-dativ singular
  • sbătuciri
  • sbătucirii
plural
  • sbătuciri
  • sbătucirilor
vocativ singular
plural