12 definiții pentru savant (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SAVÁNT, -Ă, savanți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) cu cunoștințe vaste și temeinice, care creează în domeniul științei; erudit. 2. Adj. Care conține multă știință, care denotă știință sau, p. ext., artă, pricepere, măiestrie. Lucrare savantă. – Din fr. savant.

SAVÁNT, -Ă, savanți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) cu cunoștințe vaste și temeinice, care creează în domeniul științei; erudit. 2. Adj. Care conține multă știință, care denotă știință sau, p. ext., artă, pricepere, măiestrie. Lucrare savantă. – Din fr. savant.

savant, ~ă [At: SIS (1859), 61/30 / Pl: ~nți, ~e / E: fr savant] 1-2 smf, a (Persoană) care posedă cunoștințe temeinice și vaste într-unul sau în mai multe domenii ale cunoașterii, îndeosebi ale științei. 3-4 smf, a (Persoană) care creează în domeniul științei Si: erudit, învățat. 5 a (D. manifestările, creațiile etc. oamenilor) Care denotă multă știință, erudiție. 6 a (D. manifestările, creațiile etc. oamenilor) Care denotă mult rafinament, multă artă, pricepere, iscusință etc. 7 a (D. lucrări științifice, artistice) Care este făcut după legile științei sau ale artei, conținând date valoroase din aceste domenii. 8 a (D. organizații, colectivități, adunări) Format din savanți (1). 9 a (Pex) Inaccesibil maselor, publicului larg. 10 a (D. cuvinte, construcții ale limbii) Care este împrumutat (recent) din greacă sau din latină ori care este format din elemente grecești sau latinești. 11 a (Pex; d. cuvinte) Care este folosit de oameni instruiți Si: livresc. 12 a (D. cuvinte, construcții ale limbii) Care are la bază limbile și cultura clasică greco-latinică. 13 a (D. cuvinte, construcții ale limbii) Care provine din limbile și cultura clasică greco-latinică. 14 a (D. cuvinte, construcții ale limbii; îoc popular, folcloric) Cult (5). 15 a (D. creații literare) Care este inspirat din cultura clasică sau cultă. 16 a (D. creații literare) Care folosește forme și procedee prozodice clasice sau culte. 17 a (D. unele limbi) Care este folosit (de specialiști) ca limbă de cultură.

SAVÁNT1, -Ă, savanți, -te, adj. Cu cunoștințe vaste și temeinice; foarte învățat. V. erudit, doct. ♦ Care conține multă știință, care denotă știință sau, p. ext., artă, pricepere, măiestrie. Ion Ozun vedea... tot ce oamenii... vînează, pescuiesc, cultivă cu savante atenții și adună pentru belșugul acesta al rafturilor de băcănii. C. PETRESCU, C. V.119. [Anca] arată perfecta cunoștință a sufletului lui Dragomir, pe care-l torturează într-un chip aproape savant. GHEREA, ST. CR. II 238. ◊ (Adverbial) În mijlocul unui atelier cu soarele savant distribuit prin canaturi de sticlă. C. PETRESCU, R. DR. 73.

SAVÁNT, -Ă adj. Cu cunoștințe vaste și profunde; (foarte) învățat; erudit. ♦ Care arată multă erudiție. // s.m. și f. Învățat, om de știință. [< fr. savant < savoir – a ști].

SAVÁNT, -Ă I. adj., s. m. f. (om de știință) cu cunoștințe vaste și profunde; erudit. II. adj. 1. care denotă multă erudiție. 2. (lingv.; despre cuvinte, construcții) împrumutat (recent) din greacă sau latină; format din elemente grecești sau latinești; (p. ext.) folosit de oamenii instruiți, livresc. ◊ care are la bază limbile și cultura greco-latină; cult. ◊ (despre limbi) folosit ca limbă de cultură. (< fr. savant)

SAVÁNT2 ~tă (~ți, ~te) 1) Care posedă cunoștințe vaste și profunde; erudit; doct. 2) Care conține multă știință. Lucrare ~tă. /<fr. savant

savant a. 1. care știe multe (istorie, limbi, științe); 2. în care e știință sau erudițiune: operă savantă, savante adunări EM. ║ m. cel versat în știință.

* savánt, -ă s. (fr. savant, Știutor, un vechĭ part. prezent d, savoir, a ști). Învățat, erudit, plin de știință: savanțiĭ Eŭropeĭ. Adj. Erudit: un profesor savant. Făcut de un savant: operă savantă. Compus din savanțĭ: societate savantă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

savánt adj. m., s. m., pl. savánți; adj. f., s. f. savántă, pl. savánte

savánt adj. m., s. m., pl. savánți; f. sg. savántă, pl. savánte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SAVÁNT s., adj. 1. s. v. învățat. 2. adj. v. învățat. 3. adj. v. livresc. 4. adj. v. rafinat.

SAVANT s., adj. 1. s. cărturar, erudit, învățat, (înv.) diac, (grecism înv.) sofologiotatos. (Un ~ celebru.) 2. adj. citit, erudit, învățat, (livr.) doct, (livr. rar) sapient, (pop.) știut, (înv. și reg.) pricopsit, știutor. (Un om ~.) 3. adj. cărturăresc, cult, livresc. (Formație lexicală ~.) 4. adj. rafinat. (O ~ mînuire a efectelor sonore.)

Intrare: savant (adj.)
savant1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • savant
  • savantul
  • savantu‑
  • savantă
  • savanta
plural
  • savanți
  • savanții
  • savante
  • savantele
genitiv-dativ singular
  • savant
  • savantului
  • savante
  • savantei
plural
  • savanți
  • savanților
  • savante
  • savantelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

savant (adj.)

  • 1. Cu cunoștințe vaste și temeinice, care creează în domeniul științei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: doct erudit învățat (adj.)
  • 2. Care conține multă știință, care denotă știință sau, prin extensiune, artă, pricepere, măiestrie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 4 exemple
    exemple
    • Lucrare savantă.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • Ion Ozun vedea... tot ce oamenii... vînează, pescuiesc, cultivă cu savante atenții și adună pentru belșugul acesta al rafturilor de băcănii. C. PETRESCU, C. V.119.
      surse: DLRLC
    • [Anca] arată perfecta cunoștință a sufletului lui Dragomir, pe care-l torturează într-un chip aproape savant. GHEREA, ST. CR. II 238.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial În mijlocul unui atelier cu soarele savant distribuit prin canaturi de sticlă. C. PETRESCU, R. DR. 73.
      surse: DLRLC

etimologie: