23 de definiții pentru satană

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SATÁNĂ, satane, s. f. 1. (Mai ales art.) Numele biblic al diavolului. 2. Întruchipare a răului, unealtă a răului. ♦ Termen injurios pentru oameni și animale. [Var.: satán s. m.] – Din sl. satana.

SATÁNĂ, satane, s. f. 1. (Mai ales art.) Numele biblic al diavolului. 2. Întruchipare a răului, unealtă a răului. ♦ Termen injurios pentru oameni și animale. [Var.: satán s. m.] – Din sl. satana.

sata smf [At: CORESI, L. 349/13 / V: satan, (înv) săt~ / Pl: ~ne, (reg) sătăni / E: slv сатана, ngr Σατανᾶρ, fr satan] 1 (Mai ales în limbajul bisericesc; art) Căpetenie a diavolilor Si: scaraoțchi (1), tartorul. 2 (Pgn) Diavol (1). 3 (Pex) Duh necurat Si: iazmă. 4 (Adesea ironic sau arogant) Epitet dat unei persoane nesuferite, viclene, rele, neastâmpărate etc. corectată

SATÁNĂ, satane, s. f. 1. (La sg., în forma articulată) Numele biblic al diavolului. Se rugă puțin ca să se depărteze de el ispita satanei. ISPIRESCU, L. 189. Boldul satanei se vede că-i înghimpase. CREANGĂ, P. 167. Dar oare-s doctori acești doi?... Îmi pare că samănă a satana amîndoi. EMINESCU, N. 80. 2. Întruchipare a răului, unealtă a răului. Trufia este o satană. ISPIRESCU, M. V. 33. Voi sînteți satane necuvioase. ȘEZ. VIII 74. ♦ Termen injurios pentru oameni și animale. Din satană, din iasmă și din spurcăciune nu-l mai scotea. ISPIRESCU, L. 47. – Variantă: satán, satane (ALECSANDRI, P. A. 39), s. n.

SATÁNĂ ~e f. 1) (în religia creștină) Ființă imaginară considerată drept spirit al răului; dușman principal al lui Dumnezeu și al omenirii; drac; demon; sarsailă; diavol. 2) fig. Om sau animal cu apucături rele. [G.-D. lui Satana și Satanei] /<sl. satana, ngr. Satanar, fr. satan

SATÁN s. m. v. satană.

Avestița f. strigoaie, numită și Aripa Satanei, care sugrumă pe prunci în pântecele mamelor sau îndată după naștere. [Slav. VIEȘTIȚA, vrăjitoare].

Satan(a) m. nume ce sfânta Scriptură dă duhului ispititor: piei, Satana! iată-l! iată, Satan vine... AL.

Satána m., gen. al luĭ S.0 și al Sataneĭ (vsl. Satána, rus. Sataná, gr. Satanâs, lat. Sátanas, cuv. ebraic). Șefu dracilor, menționat de maĭ multe orĭ în Nou Testament și maĭ ales în Apocalips: pĭeĭ, Satană!. S.f. Drac, copil neastîmpărat: niște satane de copiĭ. – Și Sataná (Biblia 1688) și Satán (Dos., ĭar azĭ după fr.).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sata (om rău) (rar) s. f., g.-d. art. satanei; pl. satane

sata (om rău) (rar) s. f., g.-d. art. satanei; pl. satane

satánă s. f., g.-d. art. satánei; pl. satáne

Satana (diavolul) s. propriu m., g.-d. lui Satana/Satanei, voc. Satana/Sata

Satana (diavolul) s. propriu m., g.-d. lui Satana/Satanei

Satána s. pr. m., g.-d. art. lui Satána/Satánei

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SATÁNĂ s. 1. v. drac. 2. (art.) lucifer, scaraoțchi, tartor, (pop.) sarsailă, vătafu (art.), mamonul dracilor, michiduță cel bătrân, (reg.) sarsaor. (~ e căpetenia dracilor.)

SATA s. 1. aghiuță, demon, diavol, drac, încornoratul (art.), naiba (art.), necuratul (art.), tartor, (livr.) belzebut, (rar) scaraoțchi, (pop. și fam.) michiduță, nichipercea (art.), pîrlea (art.), sarsailă, (pop.) faraon, idol, împelițatul (art.), mititelul (art.), nefîrtatul (art.), nevoia (art.), pîrdalnicul (art.), procletul (art.), pustiul (art.), vicleanul (art.), cel-de-pe-comoară, cel-din-baltă, ducă-se-pe-pustii, ucigă-l-crucea, ucigă-l-toaca, (înv. și reg.) mamon, săcretul (art.), sotea (art.), (reg.) hîdache, năpustul (art.), spurc, spurcat, șeitan, șotcă, ucigan, (Transilv., Ban. și Maram.) bedă, (Mold. și Bucov.) benga (art.), (prin Bucov.) carcandilă, (Transilv. și Mold.) mutul (art.), (prin Mold. și Bucov.) pocnetul (art.), (prin Olt.) sarsan, (prin Mold.) scaloi, (prin Bucov.) șlactrafu (art.), (înv.) împiedicătorul (art.), nepriitorul (art.), (eufemistic) păcatul (art.). 2. (art.) lucifer, scaraoțchi, tartor, (pop.) sarsailă, vătafu (art.), mamonul dracilor, michiduță cel bătrîn, (reg.) sarsaor. (~ e căpetenia dracilor.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

Satána s. m.1. Numele diavolului. – 2. (Arg.) Agent fiscal. – Var. Satan. Mr. sătina. Mgr. σατανᾶς, în parte prin sl. satana (Tiktin). – Der. satanesc, adj. (înv., satanic); satanic, adj., din fr. satanique.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Satan (Satana), nume dat spiritului rău în diferite religii, căpetenia diavolilor și stăpânul iadului, numit și Belzebut, Belial, Șeitan ș.a. În miturile mai vechi, Satan reprezintă o figură mai complexă, fiind un simbol voalat al inteligenței profunde și iscoditoare sau un agent provocator din însărcinare divină. Numele său ebraic înseamnă „potrivnic” sau „vrăjmaș”, fiind considerat, ca și la greci, ca începător al păcatului atât în cer, cât și în lume.

RETRO SATANA! (lat.) înapoi Satană! – Matei 4, 10 și Marcu 8, 33. Cuvinte atribuite de evangheliști lui Iisus, prin care se exprimă, în mod obișnuit, refuzul unei propuneri făcute de o persoană.

SATAN (SATANA) (ebraică hașatan „vrăjmaș”), numele spiritului răului în religiile de tradiție iudeo-creștină, căpetenia diavolilor și stăpânul iadului, numit și Belzebut, Belail, Șeitan.

Intrare: satană
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sata
  • satana
plural
  • satane
  • satanele
genitiv-dativ singular
  • satane
  • satanei
plural
  • satane
  • satanelor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • satan
  • satanul
  • satanu‑
plural
  • satani
  • satanii
genitiv-dativ singular
  • satan
  • satanului
plural
  • satani
  • satanilor
vocativ singular
plural
sătană
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sata, satanesubstantiv feminin

  • 1. mai ales articulat nume propriu Numele biblic al diavolului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Se rugă puțin ca să se depărteze de el ispita satanei. ISPIRESCU, L. 189. DLRLC
    • format_quote Boldul satanei se vede că-i înghimpase. CREANGĂ, P. 167. DLRLC
    • format_quote Dar oare-s doctori acești doi?... Îmi pare că samănă a satana amîndoi. EMINESCU, N. 80. DLRLC
  • 2. Întruchipare a răului, unealtă a răului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Trufia este o satană. ISPIRESCU, M. V. 33. DLRLC
    • format_quote Voi sînteți satane necuvioase. ȘEZ. VIII 74. DLRLC
    • 2.1. Termen injurios pentru oameni și animale. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Din satană, din iasmă și din spurcăciune nu-l mai scotea. ISPIRESCU, L. 47. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.