19 definiții pentru sapă (unealtă)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SA1, sape, s. f. 1. Unealtă agricolă pentru săpat și prășit, alcătuită dintr-o lamă de oțel plană sau puțin concavă, fixată aproape perpendicular într-o coadă de lemn. ◊ Sapă rotativă = mașină agricolă (cu tracțiune animală) care sfărâmă, cu ajutorul unor discuri stelate, crusta formată la suprafața pământului înainte de răsăritul plantelor. ◊ Expr. A ajunge (sau a se vedea, a aduce, a lăsa etc.) la (sau în) sapă de lemn = a (se) ruina. 2. Dispozitiv care constituie extremitatea inferioară a garniturii de foraj, cu ajutorul căruia se sapă gaura de sondă. 3. Piesă metalică de la partea posterioară a afetului unui tun, care se înfige în pământ la tragere, servind astfel la fixarea tunului. 4. Fiecare dintre cei patru căpriori de la colțurile acoperișului unei case țărănești. – Lat. sappa.

sa1 sf [At: CUV. D. BĂTR. I, 207/2 / Pl: ~pe, (reg) săpe, săpi, sepe, sepi / E: ml sappa] 1 Unealtă agricolă alcătuită dintr-o lamă metalică lată, plană sau ușor concavă și o coadă de lemn, folosită îndeosebi la săpat și la prășit. 2 (D. oameni; îla) De ~ Capabil să lucreze cu sapa (1). 3 (Îe) A ajunge (sau a se vedea, a aduce, a lăsa etc.) la (sau în) ~ de lemn A (se) ruina. 4 (Pop) Săpăligă (1). 5 (Reg; șîs ~ de laz) Cazma (5). 6 (Îs) ~pa și lopata Moarte. 7 (Mar; Trs; șîs ~ de laz) Ghionoi. 8 (Șîs ~ de foraj) Unealtă care constituie extremitatea inferioară a garniturii de foraj, cu ajutorul căreia se sapă gaura de sondă. 9 (Olt; Trs) Brăzdar la plug. 10 (Trs; șîs ~ de plug) Rariță1 (1). 11 Dispozitiv situat la extremitatea inferioară a afetului de tun, care servește ca punct de sprijin și de fixare în timpul tragerii. 12 Fiecare dintre cei patru căpriori de la colțurile acoperișului unei case țărănești. 13 (Pex; șîs ~pa-casei) Scheletul acoperișului unei case țărănești. 14 (Mar; îs) ~pa casei Fața casei. 15 (Bot; reg; îc) ~-sălbatică Brândușă de toamnă (Colchicum autumnale). corectat(ă)

SA1, sape, s. f. 1. Unealtă agricolă pentru săpat și prășit, alcătuită dintr-o lamă de oțel plană sau puțin concavă, fixată aproape perpendicular într-o coadă de lemn. ♦ Sapă rotativă = mașină agricolă (cu tracțiune animală) care sfărâmă, cu ajutorul unor discuri stelate, crusta formată la suprafața pământului înainte de răsăritul plantelor. ◊ Expr. A ajunge (sau a se vedea, a aduce, a lăsa etc.) la (sau în) sapă de lemn = a (se) ruina. 2. Dispozitiv care constituie extremitatea inferioară a garniturii de foraj, cu ajutorul căruia se sapă gaura de sondă. 3. Piesă metalică de la partea posterioară a afetului unui tun, care se înfige în pământ la tragere, servind astfel la fixarea tunului. 4. Fiecare dintre cei patru căpriori de la colțurile unei case țărănești. – Lat. sappa.

SA1, sape, s. f. 1. Unealtă agricolă pentru săpat și prășit, alcătuită dintr-o lamă de oțel plană sau curbată, fixată aproape perpendicular pe o coadă de lemn. El era drumeț sărman, Muncitor cu sapa. TOPÎRCEANU,B. 9. Coasa va dormi și sapa, Va tăcea cîntarea-n grîu. COȘBUC, P. I 316. Iar cînd sufletul mi-oi da, Cînd nu te-oi mai dezmierda, Din copită să-ți faci sapă Lîngă ulmi să-mi faci o groapă Și cu dinții să mă-apuci, În tainiță să m-arunci. ALECSANDRI, P. P. 74. ◊ Expr. A ajunge (sau a se vedea) la (sau în) sapă de lemn = a sărăci, a deveni foarte sărac. Noi, oamenii din sat, cîteodată ajungem în sapă de lemn. PREDA, Î. 96. Bunicu-meu, încurcat în judecăți... pierde tot, și din gospodar de frunte, cînd se vede la sapă de lemn, desperat, ia parul și, ziua-n amiaza-mare, la arie, îl culcă dintr-o lovitură. VLAHUȚĂ, O. A. III 13. Pe timpul lui Alexandru-vodă III țara ajunsese în sapă de lemn. ISPIRESCU, M. V. 4. A aduce (sau a lăsa) pe cineva la (sau în) sapă de lemn = a sărăci pe cineva, a ruina. O să m-aduci în sapă de lemn! DELAVRANCEA, O. II 367. Sapa și lopata v. lopată. (Glumeț) Apă de sapă = vin. Se adăpa cu apa de sapă cea plăcută a stăpînului său. ISPIRESCU, U. 104. ♦ Sapă rotativă = mașină de lucru agricolă, cu tracțiune animală, care sapă pămîntul cu ajutorul unor discuri stelate care se înfig în sol. 2. Munca prășitului, a săpatului. Foaie verde, foaie lată venii asear’ de la sapă. ȘEZ. I 139. Vino, nevastă, la sapă!Vai, bărbate-s rău bolnavă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 455. 3. Unealtă folosită la sonde, constituind extremitatea inferioară a garniturii de săpare. Sapa, de fier masiv, cîntărind sute de kilograme, seamănă cu o palmă de om întinsă. BOGZA, A. Î. 49. 4. Piesă metalică de la partea de dinapoi a afetului unui tun, care se înfige în pămînt, la tragere, servind astfel la fixarea tunului. 5. Fiecare dintre cei patru căpriori de la colțurile unei case țărănești. Cele patru căpriori de pe colțuri se numesc sape și alcătuiesc sapa casei. DAME, T. 94. – Pl. și: (regional) săpi (C. PETRESCU, R. DR. 235), sepe (MAT. FOLK. 1533).

SA1 ~e f. 1) Unealtă agricolă formată dintr-o lamă semicirculară de oțel, fixată pe o coadă de lemn și folosită la prășit. ◊ A trage (cu) ~a a prăși. ~a și lopata moartea. ~ rotativă mașină agricolă având ca organ de lucru discuri dințate, cu ajutorul cărora se distruge crusta solului. 2) Munca prășitului. A se duce la ~. [G.-D. sapei] /<lat. sappa

sapă f. 1. unealtă de fier cu mânerul de lemn pentru tăiat, sfărâmat și întors pământul; sapă de lemn, fig. sărăcie extremă: a ajunge la sapă de lemn; sapă și lopată, lipsă de orice speranță; 2. numele celor patru căpriori din colțurile unei case țărănești. [Lat. SAPPA, unealtă agricolă].

1) sápă f., pl. e și săpĭ (lat. sappa, it. zappa, fr. sape, sp. zapa. D. rom. vine rut. sapa. V. țapină). O unealtă de fer lată ca o semilună fixată perpendicular pe o coadă lungă lungă de vre-un metru și jumătate și întrebuințată la scurmat pămîntu în agricultură. Lovitură de sapă, lucrare cu sapa: a da o sapă păpușoiuluĭ (a-l prășĭ). Muncă cu sapa, prașilă: mă duc la sapă. A ajunge în sapă de lemn, a ajunge la mare sărăcie. Sapa și lopata, nici o speranță, n’a maĭ rămas de cît mormîntu (pin aluzie la sapă [= hîrleț], care face groapa, și lopată [= hîrleț]), care aruncă înapoĭ pămîntu peste mort: de-acuma, sapa și lopata!

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sa2 (unealtă, crupa calului) s. f., g.-d. art. sapei; pl. sape

sa1 (unealtă) s. f., g.-d. art. sapei; pl. sape

sa (unealtă, acțiunea, crupa calului) s. f., g.-d. art. sapei; pl. sape

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SA s. v. brăzdar, cazma, fier lat, ghionoi, hârleț, rariță, săpăligă.

SA s. 1. (Transilv.) târșiță. (Și-a cumpărat o ~ nouă.) 2. v. prășit. 3. (IND.) trepan. (Un tip de ~ folosită în exploatările petroliere.)

SA s. 1. (Transilv.) tîrșiță. (Și-a cumpărat o ~ nouă.) 2. (AGRIC.) prașilă, prășire, prășit, săpare, săpat, (pop.) prașă, prășitură, (reg.) copoit, prășeală, săpătură, tîrșenit, tîrșit. (A doua ~ a porumbului.)

sa s. v. BRĂZDAR. CAZMA. FIER LAT. GHIONOI. HÎRLEȚ. RARIȚĂ. SĂPĂLIGĂ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

sapă (sape), s. f.1. Unealtă agricolă. – 2. Prașilă, prășire. – Mr., megl. sapă, istr. sope. Lat. vulg. sappa (Roensch, ZRPh., I, 414; Densusianu, Hlr., 197; Pușcariu 1512; Candrea, Elemente, 404; REW 9599), cf. it. zappa, fr. sape, sp. zapa, ngr. τσάπα (Cihac, II, 694), tc. capa (Popescu-Ciocănel 41). – Der. săpa, vb. (a prăși, a lucra cu sapa; a excava, a scobi, a scrijeli; a roade, a mînca; a găuri, a sfredeli), mr., megl. sap, poate direct din lat. vulg. sappāre (Pușcariu 1511; Tiktin); săpăcios, adj. (care se năruie, sfărîmicios); săpător, s. m. (muncitor cu sapa; soldat care sapă tranșee; sculptor, tăietor); săpătură, s. f. (prășire, muncă cu sapa; groapă, adîncitură; tăietură, sculptură); săpoi, s. n. (sapă mare, tîrnăcop); săpăligă, s. f. (sapă mică, greblă). Din rom. provin rut. sapa, s., sapaty, vb., sapanie, s., obsapaty, vb. (Miklosich, Wander., 18; Candrea, Elemente, 404), mag. szápoly, s., szápaly, s., și probabil alb. sëpatë „topor”.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

UNELTE ȘI MAȘINI AGRICOLE. Subst. Sapă, săpușoară (dim.), săpoi (augm., reg.); săpăligă, săpălugă (rar). Lopată, lopățică (dim.). Cazma, căzmăluță (dim.), hîrleț (reg.). Tîrnăcop, cazma (reg.). Seceră, secerea (dim.), seceruică, secerățică. Coasă; tîrpan; sabiță, rizacă (reg.). Greblă, grebluță (dim.), hreapcă (reg.). Furcă, furcuță (dim.), furchiță (pop., rar), furcoi, vîrfar, țăpoi (reg.), țăpoieș (dim., reg.). Plug, plugușor (dim.), pluguleț, pluguț; polibrăzdar; plug cu disc. Rariță. Grapă, boroană (reg.); talabă. Tăvălug, tăvală (reg.), tefelug, vălătuc. Combină agricolă. Cultivator. Extirpator. Greblă mecanică. Plantatoare. Plug nivelator. Semănătoare. Secerătoare; secerătoare-legătoare; secerătoare-treierătoare; trior, vînturătoare, treierătoare, batoză. Tractor. Vb. A săpa, a da cu sapa, a prăși; a secera; a cosi; a ara, a brăzda, a plugări; a rări, a grapa; a grebla. A semăna; a sădi. A treierea, a vîntura. V. instrumente de tăiat.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SÁPĂ (lat. sappa) s. f. 1. Unealtă compusă dintr-o lamă metalică plană sau puțin concavă, cu coadă de lemn, folosită la efectuarea unor lucrări manuale în agricultură (săpat, prășit), în minerit (pentru deplasarea minereului sau a cărbunelui spre locul de încărcare) etc. ◊ Expr. A ajunge (sau a aduce, a lăsa etc.) la (sau în) sapă de lemn = a (se) ruina. ♦ Muncă depusă pentru săpat, prășit. 2. S. de foraj = dispozitiv montat la capătul inferior al garniturii de prăjini de foraj, cu care se execută dislocarea rocilor în vederea realizării găurii de sondă. Se deosebesc: s. cu lame (care lucrează prin tăiere și așchiere), s. cu discuri (care lucrează prin despicare în plan vertical) și s. cu role (prevăzute cu dinți sau cu diamante, care lucrează prin despicare și sfărâmare).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a aduce la sapă de lemn expr. a ruina, a distruge din punct de vedere financiar

Intrare: sapă (unealtă)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sa
  • sapa
plural
  • sape
  • sapele
genitiv-dativ singular
  • sape
  • sapei
plural
  • sape
  • sapelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sa, sapesubstantiv feminin

  • 1. Unealtă agricolă pentru săpat și prășit, alcătuită dintr-o lamă de oțel plană sau puțin concavă, fixată aproape perpendicular într-o coadă de lemn. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    diminutive: săpușoară augmentative: săpoi
    • format_quote El era drumeț sărman, Muncitor cu sapa. TOPÎRCEANU,B. 9. DLRLC
    • format_quote Coasa va dormi și sapa, Va tăcea cîntarea-n grîu. COȘBUC, P. I 316. DLRLC
    • format_quote Iar cînd sufletul mi-oi da, Cînd nu te-oi mai dezmierda, Din copită să-ți faci sapă Lîngă ulmi să-mi faci o groapă Și cu dinții să mă-apuci, În tainiță să m-arunci. ALECSANDRI, P. P. 74. DLRLC
    • 1.1. Sapă rotativă = mașină agricolă (cu tracțiune animală) care sfărâmă, cu ajutorul unor discuri stelate, crusta formată la suprafața pământului înainte de răsăritul plantelor. DEX '09 DEX '98
    • chat_bubble A ajunge (sau a se vedea, a aduce, a lăsa etc.) la (sau în) sapă de lemn = a (se) ruina. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Noi, oamenii din sat, cîteodată ajungem în sapă de lemn. PREDA, Î. 96. DLRLC
      • format_quote Bunicu-meu, încurcat în judecăți... pierde tot, și din gospodar de frunte, cînd se vede la sapă de lemn, desperat, ia parul și, ziua-n amiaza-mare, la arie, îl culcă dintr-o lovitură. VLAHUȚĂ, O. A. III 13. DLRLC
      • format_quote Pe timpul lui Alexandru-vodă III țara ajunsese în sapă de lemn. ISPIRESCU, M. V. 4. DLRLC
      • format_quote O să m-aduci în sapă de lemn! DELAVRANCEA, O. II 367. DLRLC
    • chat_bubble Sapa și lopata. DLRLC
    • chat_bubble glumeț Apă de sapă = vin. DLRLC
      sinonime: vin
      • format_quote Se adăpa cu apa de sapă cea plăcută a stăpînului său. ISPIRESCU, U. 104. DLRLC
  • 2. Dispozitiv care constituie extremitatea inferioară a garniturii de foraj, cu ajutorul căruia se sapă gaura de sondă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Sapa, de fier masiv, cîntărind sute de kilograme, seamănă cu o palmă de om întinsă. BOGZA, A. Î. 49. DLRLC
  • 3. Piesă metalică de la partea posterioară a afetului unui tun, care se înfige în pământ la tragere, servind astfel la fixarea tunului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 4. Fiecare dintre cei patru căpriori de la colțurile acoperișului unei case țărănești. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Cele patru căpriori de pe colțuri se numesc sape și alcătuiesc sapa casei. DAMÉ, T. 94. DLRLC
  • comentariu regional Plural și: săpi, sepe. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.