SALATĂ, salate, s. f. 1. Plantă legumicolă erbacee din familia compozeelor, cu frunze mari și rotunde, comestibile (Lactuca sativa); p. gener. nume dat unor plante erbacee cu frunze comestibile. ◊ Compus: salata-iepurelui = plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori roșii sau violete (Prenanthes purpurea). 2. Preparat culinar făcut din anumite legume fierte sau crude, cu adaos de oțet, zeamă de lămâie și untdelemn, care se servește ca aperitiv sau ca garnitură. ◊ Salată de boeuf = preparat culinar făcut din legume și carne de vită fierte și murături, toate tăiate mărunt și amestecate cu maioneză. Salată de fructe = desert făcut din fructe crude, tăiate mărunt, amestecate cu zahăr și stropite cu rom, coniac sau vin. [Pl. și: (pop.) sălăți] – Din ngr. saláta.

salată sf [At: ANON. CAR. / V: (pop) ~adă, (înv) săl~, (reg) ~ară, sălatră, șa~, șăl~, șălatră, șel~, șelatră, ins~ / Pl: ~te, ~turi, (pop) sălăți / E: ngr σαλάτα, mg salata, it salata, ger Salat, fr salade] (Bot) 1 (Șîc ~-verde, reg, ~-creață, ~-necreață, ~-cu-căpățână, ~-căpățână, ~-galbenă, ~-mică, ~-roșie, ~-de-grădină, ~-mărule, ~-de-merole, ~-ca-limba-oii, șelată-limba-oii, șălată-de-iarnă) Plantă erbacee legumicolă din familia compozeelor, cultivată pentru frunzele sale mari, rotunde, bogate în vitamine și în săruri minerale, care se consumă în stare verde Si: lăptucă, (reg) marulă (Lactuca sativa). 2 (Pgn) Plantă asemănătoare cu salata (1), cu frunzele comestibile. 3 (Îc) ~-sălbatică Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpină înaltă, frunzele lungi și crestate pe margini, care crește în locuri necultivate și aride Si: lăptuci, susai, palma-tâlharului (Lactuca-serriola). 4 (Bot; îc) ~ta-câinelui sau ~-câinească Zgrăbunțică (Lapsana communis). 5 (Bot; îc) ~ta-câinilor Sălățică (3) (Aposeris foetida). 6 (Bot; reg; îc) ~-de-câmp Untișor (Ranunculus ficaria). 7 (Bot; reg; șîc șălata-broaștii sau șălatili-broaștii) Calcea¹ (1) calului (Caltha palustris). 8 (Bot; reg; îc) ~ta-cucului sau ~-nemțească (sau -mică ori -sălbatică) Untișor (Ranunculus ficaria). 9 (Bot; îc) ~tele-broaștei Floare de leac (Ranunculus repens). 10 (Bot; reg; îc) ~-de-iarnă Salsifi (Scorzonera hispanica). 11 (Bot; reg; îac) Barba-caprei (Tragopogon dubius major). 12 (Bot; reg; îc) ~-câinoasă Tâlhărea (Mycelis muralis). 13 (Îc) ~ta-iepurelui Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpină înaltă, cu flori roșii-purpurii sau violete Si: (reg) crestățea (2), tâlhărea, frunza-voinicului, susai-de-pădure (Prenanthes purpurea). 14 (Bot; reg; îc) ~-împărătească Năfurică (Artemisia annua). 15 (Bot; reg; îc) ~ta-mielului Fetică (5) (Valerianella locusta). 16 (Bot; îc) ~ta-porcului Buruiană-porcească (Hypochoeris radicata). 17 (Bot; reg; îc) Șălată-de-baltă Nufăr (Nuphar luteum). 18 (Îc) ~-de-mare Specie de algă, cu talul asemănător cu o frunză, care trăiește în apa mărilor (Ulva). 19 (Bot; reg; șîc salată de endivie) Cicoare (4) (Cichorium endivia). 20 (Adesea urmat de determinări care arată felul) Preparat culinar făcut din salată (1) sau din anumite legume crude, fierte sau coapte ori din pește, ouă etc., la care se adaugă sare, untdelemn, oțet sau alte condimente și care se servește ca aperitiv sau ca garnitură. 21 (Fam; îe) A-i face (cuiva) o ~ A mustra (pe cineva). 22 (Îe) A mânca o ~ A suferi o mustrare. 23 (Îae) A fi zdrobit în bătaie. 24 (Fam) A face (pe cineva) ~ A-i trage (cuiva) o bătaie zdravănă. 25 (Șîs ~ de fructe) Desert preparat din diferite feluri de fructe tăiate în cuburi mici sau în felii, amestecate cu zahăr și la care se adaugă rom, coniac, vin alb etc. corectat(ă)

SALATĂ, salate, s. f. 1. Plantă legumicolă erbacee din familia compozeelor, cu frunze mari și rotunde, comestibile (Lactuca sativa); p. gener. nume dat unor plante erbacee cu frunze comestibile. ◊ Compus: salata-iepurelui = plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori roșii sau violete (Prenanthes purpurea). 2. Preparat culinar făcut din anumite legume fierte sau crude, cu adaos de oțet, zeamă de lămâie și untdelemn, care se servește ca aperitiv sau ca garnitură. ◊ Salată de fructe = desert făcut din fructe crude, tăiate mărunt, amestecate cu zahăr și stropite cu rom, coniac sau vin. [Pl. și: sălăți] – Din ngr. saláta.

SALATĂ, salate și sălăți, s. f. 1. (Adesea determinat prin «verde») Plantă erbacee din familia compozeeîor, cu frunze mari, rotunde, cultivată ca plantă culinară (Lactuca sativa) (v. lăptucă); (mai ales la pl.) specii ale acestei plante. Rămase rece la toate foile de salată... cu care noul oaspe îl îmbia cu atîta dărnicie. ANGHEL, PR. 42. Numai în grădina ursului... se află sălăți de aceste. CREANGĂ, P. 211. Frunză verde de salată, De te-aș vedea puică-odată. ȘEZ. XXII 25. 2. Preparat culinar făcut din anumite legume fierte sau crude, cu adaos de oțet și untdelemn, care se servește ca aperitiv sau ca garnitură la carne. Neculaie! pregătește-ne o salată de ridichi. ALECSANDRI, T. 749. ◊ Salată de fructe = desert făcut din fructe crude tăiate mărunt, amestecate cu zahăr și stropite cu rom sau cu vin. 3. Compus: salata-iepurelui = plantă erbacee din familia compozeeîor, cu tulpina lungă și subțire și cu flori roșii-purpurii; crește prin păduri umbroase, în regiunile muntoase (Prenanthes purpurea); tîlhărea.

SALATĂ ~e f. 1) Plantă erbacee legumicolă cultivată pentru frunzele ei mari, care se consumă în stare crudă. ◊ ~a-iepurelui plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu frunze alungite și cu flori roșii sau liliachii. 2) Mâncare rece preparată din legume crude sau fierte, uneori cu adaos de carne, ouă etc., servită, mai ales, ca aperitiv. ~ de castraveți. ◊ ~ de fructe desert făcut din fructe crude (tăiate mărunt), presărate cu zahăr și stropite cu rom (vin, coniac). /<ngr. salata, fr. salade, germ. Salat

salată f. 1. mâncare din legume drese cu sare, piper, oțet, untdelemn; 2. ierburi din care se face salată; 3. Bot. salata mielului, fetică.

* salátă f., pl. e și sălățĭ (ngr. saláta, d. it. salata, azĭ insalata, care vine d. salare, a săra; pv. salada, fr. -ade; bg. rut. saláta). Mîncare de legume saŭ de alte plante (frunze, cotoare saŭ fructe) peste care s’a turnat sare, oțet orĭ zeamă de lămîĭe și undelemn și la care se pot adăuga oŭăcoapte țîrĭ ș.a. (Salata de ardeĭ copți se face cu sare, oțet și undelemn). Plantă erbacee ale căreĭ frunze îs bune de făcut salată, ca lăptuca, păpădia, susaĭu, măcrișu ș.a. Salata mieluluĭ, fetică.

saladă² sf vz salată

salatră sf vz salată

sălată sf vz salată

sălatră sf vz salată

șalată sf vz salată

șalatră sf vz salată

șălată sf vz salată

șălatră sf vz salată

șelată sf vz salată

șelatră sf vz salată

șolatră sf vz salată

salată s. f., g.-d. art. salatei; pl. salate

salată s. f., g.-d. art. salatei; pl. salate

salată (plantă, preparat culinar) s. f., pl. salate

salată, pl. salate

salată, -late.

SALATĂ s. (BOT.) 1. v. lăptucă. 2. salata-iepurelui (Prenanthes purpurea) = (reg.) crestățea, tâlhărea; salată sălbatică (Lactuca serriola) = (reg.) palma-tâlharului.

SALATĂ s. (BOT.) 1. (Lactuca sativa) lăptucă, (Mold.) marulă. 2. salata-iepurelui (Prenanthes purpurea) = (reg.) crestățea, tîlhărea; salată-sălbatică (Lactuca serriola) = (reg.) palma-tîlharului.

salată (salate), s. f. – Preparat culinar din legume sau verdețuri crude. – Var. saladă, Trans., șalată. Mr., megl. sălată. It. salata, var. din fr. salade și mag. saláta (Gáldi, Dict., 157), cf. ngr. σαλάτα, alb. salatë, tc., bg. salata. – Der. saladieră (var. salatieră), s. f., din fr. saladier.

șălatră, șălatre, s.f. – (reg.; bot.) Plantă legumicolă erbacee, cu frunze mari și rotunde; salată (Lactuca sativa). ♦ (onom.) Șălatre, poreclă pentru locuitorii din Lăschia. – Din ngr. saláta (Scriban, DER, DEX) < it. salata (Scriban).

salată, salate s. f. (deț.) secția restrictivă rezervată infractorilor periculoși.

a fi băgat la salată expr. (deț.) a fi închis la secția restrictivă.