9 definiții pentru sârmea

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

sârmea1 sf [At: MANOLACHE DRĂGHICI / V: sărm~, siur~, surma, sur~ / Pl: ? / E: tc sürme (tașe)] 1 (Chm; înv) Antimoniu. 2 Preparat cosmetic din antimoniu și gogoși de ristic cu care se vopseau pleoapele și sprâncenele.

sârmea2 sf [At: SCRIBAN, D. / V: (reg) surmă / Pl: ? / E: sârmă + -ea] (Reg) Tel.

sârmea3 sf vz surmă[1]

  1. Surmă este o variantă a cuv. surlă; var. sărmea însă nu este nici aici consemnată — LauraGellner

1) sîrmeá f., pl. ele (dim. d. sîrmă). Munt. est. Mănunchĭ de sîrmă împletită de bătut oŭăle în oală.

2) sîrmeá f., pl. ele (turc. sürmé). Vechĭ. Un fel de suliman de înegrit sprîncenele și pleoapele (compus din antimoniŭ și gogoșĭ de ristic). – Și surmeá. La Cant. sĭurmeá.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SÂRMEÁ s. v. antimoniu, bătător, stibiu, tel.

sîrmea s. v. ANTIMONIU. BĂTĂTOR. STIBIU. TEL.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

sîrmeá s. f. – Antimoniu. Tc. sürme (Tiktin). Sec. XVIII, înv.

Intrare: sârmea
substantiv feminin (F151)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sârmea
  • sârmeaua
plural
  • sârmele
  • sârmelele
genitiv-dativ singular
  • sârmele
  • sârmelei
plural
  • sârmele
  • sârmelelor
vocativ singular
plural
sărmea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.