54 de definiții pentru sărman

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SĂRMÁN, -Ă, sărmani, -e, adj. 1. (Adesea substantivat) Sărac (1). 2. (Înv. și reg.) Orfan. 3. (Adesea substantivat; exprimă compătimire față de cineva sau de ceva) Biet, nenorocit, sărac (7). [Var.: (reg.) sărimán, -ă, sirimán, -ă, sirmán, -ă adj.] – Din bg., sb. siromah, cu schimbare de suf.

sărman, ~ă [At: PO 254/21 / V: (îrg) sărăim~, sărăm~, sărim~, serim~, ser~, sirim~, sir~, sirum~, sâr~, sur~, surum~, sărum~, sereim~, sirom~, surom~, (reg) sălim~, sârom~, surim~, sirim~ / Pl: ~i, ~e / E: slv сиромахъ, scr siromah css] 1-2 smf, a Sărac (6-7). 3-8 smf, a (Înv; pex) Sărac (8-13). 9 smf (Reg) Cerșetor (1). 10-11 a (Înv; d. așezări sau colectivități umane, d.ținuturi, teritorii etc.) Sărac (18-19). 12 a (Înv; de obicei udp „de”) Sărac (27). 13 a (Rar; d. oameni; îla) ~ cu duhul Prost. 14 smf (Trs) Om fără căpătâi (pe care n-are cine să-l îngrijească). 15-16 smf, a (Îrg) (Copil) orfan. 17 a (Înv; d. copii) Bastard (1). 18-19 smf, a (Adesea în construcții exclamative; exprimă compătimire și înțelegere plină de omenie; de obicei precedă numele determinat) (Om) care se găsește într-o situație grea, care este vrednic de plâns Si: sărac (43-44). 20 smf (Înv; îf suruman) Om smerit, evlavios, cucernic.

SĂRMÁN, -Ă, sărmani, -e, adj. 1. (Adesea substantivat) Sărac (1). 2. (Înv. și reg.) Orfan. 3. (Adesea substantivat; exprimă compătimire față de cineva sau de ceva) Biet, nenorocit, sărac (7). [Var.: (reg.) sărimán, -ă, sirimán, -ă, sirmán, -ă adj.] – Din bg., scr. siromah, cu schimbare de suf.

SĂRMÁN, -Ă, sărmani, -e, adj. 1. Lipsit de bunurile materiale necesare vieții; sărac. Nu crede tu că scapi, că nu ești sărman, cum zici. DUMITRIU, N. 161. Mă vede că-s o văduvă sărmană și c-o casă de copii. CREANGĂ, P. 28. ◊ (Substantivat) Mîncarea lui să fie ca a unui sărman supus al împărăției. SADOVEANU, D. P. 19. Soțul tău se vede după față că e un sărman și el. VISSARION, B. 183. Lumea întreagă are tot o poveste... strîmbătatea care se lăcomește la bunul altuia și sărmanul care sfarmă funia ce-l strînge. RUSSO, O. 28. 2. (Regional) Orfan. Cănuță a rămas sărman de părinți tocmai cînd se făcuse copil de-nvățătură. CARAGIALE, O. I 323. 3. (Exprimă o stare afectivă, de obicei compătimire, față de cineva sau de ceva) Biet, sărac, nenorocit. De atunci sărmanul Stoicea crescuse pe la pragurile tuturor, – copil din flori și de pripas. GALACTION, O. I 45. Din sărmana noastră viață, am dura roman întreg. EMINESCU, O. I 157. O sărmană păsărică a picat moartă sub stejar. ODOBESCU, S. III 36. Să poci trece Dunărea La sărmana mîndruța. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 131. ◊ (Substantivat) Am fost să-mi văd ocolul meu de vite.Sărmanele, duc lipsă de nutreț. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 20. Ar trebui să avem milă de dînșii, că și ei, sărmanii, sînt oameni. CREANGĂ, P. 209. Căpitane Pavele, Unde-ți duci cătanele?Da, la foc, sărmanele! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 302. – Variante: sărimán, -ă (NEGRUZZI, S. I 146, RUSSO, S. 131), sirimán, -ă (ISPIRESCU, U. 107), sîrmán, -ă (KOGĂLNICEANU, S. 65, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 433) adj.

SĂRMÁN ~ă (~i, ~e) 1) și substantival (despre persoane) Care nu dispune de mijloace de existență; sărac; nevoiaș; mizer. 2) și substantival Care trezește milă; vrednic de milă; biet; sărac; nenorocit. ~ul orb! 3) (despre copii) Care și-a pierdut ambii părinți sau numai unul dintre ei; orfan. /<sl. siromahu, sb. siromah

sărman a. 1. sărac; un om sărman; 2. orfan: un flăcăiandru sărman de părinți OD. [Cf. serb. SIROMAH, orfan (influențat de sufixul man)]. ║ int. de compătimire: sărmanul!

sărmán, -ă adj. (din maĭ vechĭu sîrman, sirman, siriman, pin schimbare de sufix d. vsl. bg. sîrb. siromah, sărac, d. vsl. sarakŭ, sărac). Sărac, fără banĭ: un om sărman. Sărac, bĭet, demn de milă saŭ de ĭubire: Sărmanu om! Vaĭ de capu tăŭ, sărmane! Vechĭ. Azĭ vest. Orfan: sărman de tată. – Vechĭ și suruman (Mold., Trans.), sărăĭman (Mold.), siruman, sărăman, săriman, suriman și (Trans.) săliman. Greșit scris azĭ serman.

SĂRIMÁN, -Ă adj. v. sărman.

SÂRMÁN, -Ă adj. v. sărman.

SIRIMÁN, -Ă adj. v. sărman.

sărăiman, ~ă a, smf vz sărman

suruman, a, smf vz sărman

SURUMAN adj. și s.m. 1. Adj. și s.m. (Mold., Ban., Trans.) (Om) lipsit de bunuri materiale; sărac. A: Fericitu-i cela ce înțăleage spre mișel și sărăiman. DOSOFTEI, PSALTIRE (1680). Sirimanului tu fii ajutoriu. AR, 4v. ◊ Fig. Surumani cu sufletul. DOSOFTEI, MOL. C: Adevăr zic voauo că aceasta văduo suromană mai multe aruncă de toți de alalți cei ce aruncară în lada suromanilor. NT 1648, 58r. Nu înfrunta pre sirimani, cînd sună la ușea ta pentru milosteniia, ci frînge pîinea ta flămînzilor. CS, 36r. O muiare surumană din Șuniam să bucura pentr<u> custul porobocului ce avea. MOL. 1695, 55v. Siroman, -ĕ. Pauper. AC, 368. Și-ș aduc aminte de cei surumani. MOL. 17061, 80r; cf. N TEST. (1648); NT 1648, 54v, 56v, 59v; PSALT. (1651); PS. 1651, 41r, 181r; SA, 14r, 15r, 33r, 34v, 35r; CS, 26v, 82r; MOL. 1689, 64{r}; VCC, 23, 25; MISC. SEC. XVII, 13v, 20v, 31v; CAT. B, 44; M 1704, 80v; TI (gl.); MOL. 1725, 178v. ◊ Fig. Fericiți surumanii sufletești, că acelora iaste împărățiia ceriurilor. STR., 37v; cf. N TEST. (1648); CAT. B, 51. ♦ De condiție joasă. A: Te-i îmbrăcat, întru a no<a>stră mestecare slabă și surumană. ANT., 83v. 2. S.m. (Mold., ȚR) Orfan. A: Să cercetăm pre cei sirimani și pre văduve întru scîrbele lor. II 1764, 17r. B: Și pre văduve le-ai trimis deșarte și pre surumani ai chinuit. BIBLIA (1688). Am mîntuit pre sărac den mina silnicului și surumanului căruia nu era ajutoriu am ajutat. BIBLIA (1688). Variante: sărăiman (DOSOFTEI, PSALTIRE, 1680), siriman (CS, 36r; TI, gl.; AR, 4v; II 1764, 17r), sirman (MISC. SEC. XVII. 20v), siroman (VCC, 25; AC, 36S), siruman (N TEST. 1648; NT 1648. 56v; MISC. SEC. XVII, 13v), soroman (VCC, 23), suroman (NT 1648, 58r). Etimologie: sl. sironmahŭ, bg., scr. siromah. Vezi și surumăni, surumănie. Cf. c e p l a c, n e p u t i n c i o s (1), n i ș t o t o s, p e h n i t; p r o s t a c.

siriman a. și m. orfan: nu asupria pe văduvă nici pe sirimani ISP. [V. sărman].

sărăimán, sărămán V. sărman.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!sărman adj. m., s. m., pl. sărmani; adj. f., s. f. sărma, pl. sărmane

sărman adj. m., pl. sărmani; f. sărmană, pl. sărmane

sărmán adj. m., pl. sărmáni; f. sg. sărmánă, pl. sărmáne

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SĂRMÁN adj., s. 1. adj., s. v. sărac. 2. adj. v. biet.

SĂRMÁN adj. v. bastard, natural, nelegitim.

SĂRMAN adj., s. 1. adj., s. calic, necăjit, nevoiaș, sărac, (livr.) mizer, (rar) mofluz, (înv. și pop.) neajuns, neavut, pirpiriu, (pop. și fam.) nepricopsit, (pop.) sărăcan, (înv. și reg.) mișel, slăbănog, (reg.) misăricios, oarfăn, obielos, pămîntit, (Ban.) bedaș, (înv.) measer, neputernic, neputincios, siromah, (fam. fig. și depr.) păduchios. (E un biet om ~ care trebuie ajutat.) 2. adj. biet, nenorocit, nevoiaș, sărac, (livr.) mizer, pauper, (pop.) nemernic, păcătos, sărăcan, (înv. și reg.) ticăit, ticălos, (prin Munt. și Olt.) săget, (înv.) cainic, mișel, mișelos. (Un ~ țăran; ~ul de mine!)

sărman adj. v. BASTARD. NATURAL. NELEGITIM.

Sărman ≠ avut, bogat, bogătaș

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

sărmán (sărmáni), s. m.1. Sărac, proletar, amărît. – 2. Orfan. – Var. înv. săriman, sîrman, suruman, Mold. sîr(u)man, siriman, suriman, Trans. sără(i)man. Sl. siromachŭ < gr. χειρομάχος (Cihac, II, 326; Giurescu, R. Istorică, XIII, 23-43), cf. bg., sb., cr. siromah, cu schimb de suf. -man.Der. sărmănesc, adj. (înv., de sărman); sărmănie, s. f. (înv., sărăcie). – Cf. siromah.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ALAS, POOR YORICK! (engl.) vai, sărmane Yorick! – Shakespeare, „Hamlet”, act. V, scena 1. Cuvinte rostite de Hamlet la vederea craniului bufonului Yorick. Expresie a regretului pentru ce a fost, pentru ce a însemnat cândva un om, comparat cu ce a ajuns să fie.

Alas, poor Yorick! (engl. „Ah, sărmane Yorick!”) – Yorick e bufonul regelui Danemarcei din Hamlet de Shakespeare. În celebra scenă din cimitir (act. 5, sc. 1), Hamlet, vorbind cu groparii, vede craniul bufonului care-i inspiră reflecții amare: „Vai, sărmane Yorick!… Simt că-mi vine rău. Aici se deschideau buzele, pe care le-am sărutat de atîtea ori. Unde-ți sînt poznele? Tumbele? Cîntecele? Sclipirile acelea de veselie, care stîrneau hohote de rîs la masă? N-a mai rămas nici una, ca să-și rîdă de strîmbătura ta de acum!” Alas, poor Yorick! – în original sau în traducere – a devenit o expresie, pentru a sublinia o degringoladă, prăbușirea cuiva, ce-a fost și ce-a ajuns un om. Caleidoscopul lui A. Mirea, se încheie cu o poezie intitulată Sărmanul Yorik, în care autorul crede că după moarte: „Vreun filozof sau vreun istoric Privindu-mi tidva cu regret, Ar exclama ca alt Hamlet: Sărmane Yorik!” LIT.

Intrare: sărman
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sărman
  • sărmanul
  • sărmanu‑
  • sărma
  • sărmana
plural
  • sărmani
  • sărmanii
  • sărmane
  • sărmanele
genitiv-dativ singular
  • sărman
  • sărmanului
  • sărmane
  • sărmanei
plural
  • sărmani
  • sărmanilor
  • sărmane
  • sărmanelor
vocativ singular
  • sărmanule
  • sărmane
  • sărma
  • sărmano
plural
  • sărmanilor
  • sărmanelor
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • săriman
  • sărimanul
  • sărimanu‑
  • sărima
  • sărimana
plural
  • sărimani
  • sărimanii
  • sărimane
  • sărimanele
genitiv-dativ singular
  • săriman
  • sărimanului
  • sărimane
  • sărimanei
plural
  • sărimani
  • sărimanilor
  • sărimane
  • sărimanelor
vocativ singular
  • sărimanule
  • sărimane
  • sărima
  • sărimano
plural
  • sărimanilor
  • sărimanelor
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sârman
  • sârmanul
  • sârmanu‑
  • sârma
  • sârmana
plural
  • sârmani
  • sârmanii
  • sârmane
  • sârmanele
genitiv-dativ singular
  • sârman
  • sârmanului
  • sârmane
  • sârmanei
plural
  • sârmani
  • sârmanilor
  • sârmane
  • sârmanelor
vocativ singular
  • sârmanule
  • sârmane
  • sârma
  • sârmano
plural
  • sârmanilor
  • sârmanelor
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • siriman
  • sirimanul
  • sirimanu‑
  • sirima
  • sirimana
plural
  • sirimani
  • sirimanii
  • sirimane
  • sirimanele
genitiv-dativ singular
  • siriman
  • sirimanului
  • sirimane
  • sirimanei
plural
  • sirimani
  • sirimanilor
  • sirimane
  • sirimanelor
vocativ singular
  • sirimanule
  • sirimane
  • sirima
  • sirimano
plural
  • sirimanilor
  • sirimanelor
săliman adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • săliman
  • sălimanul
  • sălima
  • sălimana
plural
  • sălimani
  • sălimanii
  • sălimane
  • sălimanele
genitiv-dativ singular
  • săliman
  • sălimanului
  • sălimane
  • sălimanei
plural
  • sălimani
  • sălimanilor
  • sălimane
  • sălimanelor
vocativ singular
plural
sărăiman adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sărăiman
  • sărăimanul
  • sărăima
  • sărăimana
plural
  • sărăimani
  • sărăimanii
  • sărăimane
  • sărăimanele
genitiv-dativ singular
  • sărăiman
  • sărăimanului
  • sărăimane
  • sărăimanei
plural
  • sărăimani
  • sărăimanilor
  • sărăimane
  • sărăimanelor
vocativ singular
plural
sărăman adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sărăman
  • sărămanul
  • sărăma
  • sărămana
plural
  • sărămani
  • sărămanii
  • sărămane
  • sărămanele
genitiv-dativ singular
  • sărăman
  • sărămanului
  • sărămane
  • sărămanei
plural
  • sărămani
  • sărămanilor
  • sărămane
  • sărămanelor
vocativ singular
plural
săruman adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • săruman
  • sărumanul
  • săruma
  • sărumana
plural
  • sărumani
  • sărumanii
  • sărumane
  • sărumanele
genitiv-dativ singular
  • săruman
  • sărumanului
  • sărumane
  • sărumanei
plural
  • sărumani
  • sărumanilor
  • sărumane
  • sărumanelor
vocativ singular
plural
sâroman adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sâroman
  • sâromanul
  • sâroma
  • sâromana
plural
  • sâromani
  • sâromanii
  • sâromane
  • sâromanele
genitiv-dativ singular
  • sâroman
  • sâromanului
  • sâromane
  • sâromanei
plural
  • sâromani
  • sâromanilor
  • sâromane
  • sâromanelor
vocativ singular
plural
sereiman adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sereiman
  • sereimanul
  • sereima
  • sereimana
plural
  • sereimani
  • sereimanii
  • sereimane
  • sereimanele
genitiv-dativ singular
  • sereiman
  • sereimanului
  • sereimane
  • sereimanei
plural
  • sereimani
  • sereimanilor
  • sereimane
  • sereimanelor
vocativ singular
plural
seriman adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • seriman
  • serimanul
  • serima
  • serimana
plural
  • serimani
  • serimanii
  • serimane
  • serimanele
genitiv-dativ singular
  • seriman
  • serimanului
  • serimane
  • serimanei
plural
  • serimani
  • serimanilor
  • serimane
  • serimanelor
vocativ singular
plural
serman adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • serman
  • sermanul
  • serma
  • sermana
plural
  • sermani
  • sermanii
  • sermane
  • sermanele
genitiv-dativ singular
  • serman
  • sermanului
  • sermane
  • sermanei
plural
  • sermani
  • sermanilor
  • sermane
  • sermanelor
vocativ singular
plural
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sirman
  • sirmanul
  • sirmanu‑
  • sirma
  • sirmana
plural
  • sirmani
  • sirmanii
  • sirmane
  • sirmanele
genitiv-dativ singular
  • sirman
  • sirmanului
  • sirmane
  • sirmanei
plural
  • sirmani
  • sirmanilor
  • sirmane
  • sirmanelor
vocativ singular
  • sirmanule
  • sirmane
  • sirma
  • sirmano
plural
  • sirmanilor
  • sirmanelor
siroman adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • siroman
  • siromanul
  • siroma
  • siromana
plural
  • siromani
  • siromanii
  • siromane
  • siromanele
genitiv-dativ singular
  • siroman
  • siromanului
  • siromane
  • siromanei
plural
  • siromani
  • siromanilor
  • siromane
  • siromanelor
vocativ singular
plural
suruman adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • suruman
  • surumanul
  • suruma
  • surumana
plural
  • surumani
  • surumanii
  • surumane
  • surumanele
genitiv-dativ singular
  • suruman
  • surumanului
  • surumane
  • surumanei
plural
  • surumani
  • surumanilor
  • surumane
  • surumanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sărman, sărmaadjectiv

  • 1. adesea substantivat Sărac. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Nu crede tu că scapi, că nu ești sărman, cum zici. DUMITRIU, N. 161. DLRLC
    • format_quote Mă vede că-s o văduvă sărmană și c-o casă de copii. CREANGĂ, P. 28. DLRLC
    • format_quote Mîncarea lui să fie ca a unui sărman supus al împărăției. SADOVEANU, D. P. 19. DLRLC
    • format_quote Soțul tău se vede după față că e un sărman și el. VISSARION, B. 183. DLRLC
    • format_quote Lumea întreagă are tot o poveste... strîmbătatea care se lăcomește la bunul altuia și sărmanul care sfarmă funia ce-l strînge. RUSSO, O. 28. DLRLC
  • 2. învechit regional Orfan. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: orfan
    • format_quote Cănuță a rămas sărman de părinți tocmai cînd se făcuse copil de-nvățătură. CARAGIALE, O. I 323. DLRLC
  • 3. adesea substantivat (Exprimă compătimire față de cineva sau de ceva) Sărac. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote De atunci sărmanul Stoicea crescuse pe la pragurile tuturor, – copil din flori și de pripas. GALACTION, O. I 45. DLRLC
    • format_quote Din sărmana noastră viață, am dura roman întreg. EMINESCU, O. I 157. DLRLC
    • format_quote O sărmană păsărică a picat moartă sub stejar. ODOBESCU, S. III 36. DLRLC
    • format_quote Să poci trece Dunărea La sărmana mîndruța. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 131. DLRLC
    • format_quote Am fost să-mi văd ocolul meu de vite. – Sărmanele, duc lipsă de nutreț. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 20. DLRLC
    • format_quote Ar trebui să avem milă de dînșii, că și ei, sărmanii, sînt oameni. CREANGĂ, P. 209. DLRLC
    • format_quote Căpitane Pavele, Unde-ți duci cătanele? – Da, la foc, sărmanele! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 302. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.