săptămânal, ~ă [At: CARAGIALE, O. VIII, 271 / Pl: ~i, ~e / E: săptămână + -al] 1 a Care are loc (cu regularitate) o dată pe (sau în fiecare) săptămână Si: săptămânar (2). 2 av O dată pe (sau în fiecare) săptămână. 3 sn Publicație care apare o dată pe săptămână Si: hebdomadar. 4 a Care este destinat să se desfășoare (sau care durează) timp de o săptămână.

SĂPTĂMÂNÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care cuprinde o perioadă de o săptămână. 2) și adverbial Care are loc o dată pe săptămână. 3) și substantival (despre publicații periodice) Care apare o dată pe săptămână. / săptămână + suf. ~al

săptămânal a. ce apare odată pe săptămână: foaie săptămânală.

SĂPTĂMÎNÁL, -Ă, săptămînali, -e, adj. Care are loc cu regularitate o dată pe săptămînă; (despre publicații) care apare o dată pe săptămînă (v. hebdomadar). [Ilenuța] grăbește mai ales, fiindcă astăzi e ziua cînd ea așteaptă scrisoarea săptămînală de la Mihai. C. PETRESCU, A. 459. [Se ducea] la bîlciul săptămînal în Amaradia. REBREANU, I. 117. La scrisoarea în privința publicațiunii literare săptămînale, îți răspund eu însumi. CARAGIALE, O. VII 271.

* săptămînál, -ă adj. (d. săptămînă, cu sufixu -al, ca it. settĭmanale. Cp. cu vamal). Ebdomadar, de săptămînă (care ține o săptămînă, se dă o săptămînă saŭ apare o dată pe săptămînă): ziar săptămînal. Adv. Revista apare săptămînal.

săptămânal¹ adj. m., pl. săptămânali; f. săptămânală, pl. săptămânale

săptămânal¹ adj. m., pl. săptămânali; f. săptămânală, pl. săptămânale

săptămânál adj. m., pl. săptămânáli; f. sg. săptămânálă, pl. săptămânále

SĂPTĂMÂNÁL adj., s. 1. adj. (înv.) săptămânar. (Vizită ~.) 2. s., adj. hebdomadar. (Un ~ de mare tiraj.)

SĂPTĂMÎNAL adj., s. 1. adj. (înv.) săptămînar. (Vizită ~.) 2. s., adj. hebdomadar. (Un ~ de mare tiraj.)