opțiuni

12 definiții pentru sărit (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SĂRÍT2, -Ă, săriți, -te, adj., s. f. I. Adj. 1. (Fam.) Smintit, țicnit, aiurit, nebun. 2. (În expr.) Cu inima sărită = extrem de emoționat, de îngrijorat. II. S. f. 1. (În expr.) A-și pierde sărita sau a-și ieși din sărite = a-și pierde cumpătul, a se enerva. A scoate (pe cineva) din sărite = a supăra rău, a înfuria pe cineva. 2. (Pop.) Săritură, salt; p. ext. distanță mică. ◊ Loc. adj. De-a sărita = cu sărituri, săltăreț. – V. sări.

SĂRÍT2, -Ă, săriți, -te, adj., s. f. I. Adj. 1. (Fam.) Smintit, țicnit, aiurit, nebun. 2. (În expr.) Cu inima sărită = extrem de emoționat, de îngrijorat. II. S. f. 1. (În expr.) A-și pierde sărita sau a-și ieși din sărite = a-și pierde cumpătul, a se enerva. A scoate (pe cineva) din sărite = a supăra rău, a înfuria pe cineva. 2. (Pop.) Săritură, salt; p. ext. distanță mică. ◊ Loc. adj. De-a sărita = cu sărituri, săltăreț. – V. sări.

sărit2, ~ă [At: (a. 1782) GCR II, 127/29 / Pl: ~iți, ~e / E: sări2] 1 sf (Pop) Săritură (1). 2 sf (Pop; pex) Distanță mică (parcursă prin salt 1 (1)). 3 sf (Reg; îcs) De-a ~a Șotron. 4 snf (Reg; îcs) De-a ~ele, de-a ~u Joc în care un copil stă aplecat cu mâinile sprijinite pe genunchi, iar ceilalți sar peste el Si: de-a capra (23). 5 sf (Reg; d. pași; îla) De-a ~a Care saltă (1). 6 sf (De obicei art ; șîcs de-a ~a, d-an săritele) Dans popular care se execută în formație de horă (participanții ținându-se de mână sau stând unul în spatele celuilalt) de obicei cu pași bătuți pe loc. 7 sf (Trs; Mar) Cascadă (1). 8 sf (Trs; Mar; spc) Cădere a apei la moară (din scoc pe cupele roții). 9-10 sf (Reg) Săritoare (10-11). 11 sf (Îvr) Fugă (în salturi2 (1)). 12 a Care a fost lăsat deoparte (conștient sau voluntar), care a fost trecut cu vederea, omis. 13 a (D. obiecte) Deplasat brusc din locul în care a fost fixat. 14 a (Îe) A fi (sau a aștepta, a sta etc.) cu inima ~ă A fi (sau a aștepta, a sta etc.) extrem de emoționat, de speriat. 15 a (Fam; d. oameni) Nebun. 16 a (Îe) A fi ~ din minte (sau, fam, din țâțâni) A fi nebun. 17 sf (Îe) A-și ieși din ~e (sau pop, a-și pierde ~a) A se enerva tare, pierzându-și cumpătul. 18 sf (Îe) A scoate (pe cineva) din ~e A înfuria (pe cineva). 19 sf (Îe) A-i sări ~ele A se speria (2).

SĂRÍT2, -Ă, săriți, -te, adj. 1. (Mai ales determinat prin «din minte») Smintit, țicnit. E sărită rău. Nu sufere să-i vorbească nimeni. STANCU, D. 106. Să știi că eu îs mut. – Cum ești mut?... Să nu fii cumva sărit din minte. SADOVEANU, Z. C. 291. Ori poate ești sărit din minte, Nu cum erai mai înainte. TEODORESCU, P. P. 111. 2. (În expr.) Cu inima sărită = plin de emoție. Ajunse la soțioara lui care-l aștepta cu inima sărită. ISPIRESCU, L. 345.

SĂRÍT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A SĂRI. 2) și substantival (despre persoane) Care și-a ieșit din minți; țicnit; smintit. ◊ Cu inima ~tă cuprins de o emoție puternică. /v. a sări

sărit a. și m. ieșit din minți, nebun: e cam sărit.

sărít, -ă adj. (d. a-țĭ sări mințile). Fam. Țicnit, zevzec, zălud.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sărít1 (fam.) adj. m., pl. săríți; f. sărítă, pl. săríte

sărít adj. m., pl. săríți; f. sg. sărítă, pl. săríte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SĂRÍT adj., s. v. alienat, dement, descreierat, înnebunit, nebun, smintit, țicnit.

sărit adj., s. v. ALIENAT. DEMENT. DESCREIERAT. ÎNNEBUNIT. NEBUN. SMINTIT. ȚICNIT.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

sărit, -ă, săriți, -te adj. nebun, dement

sărit de pe fix / de pe linie expr. v. sărit.

Intrare: sărit (adj.)
sărit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sărit
  • săritul
  • săritu‑
  • sărită
  • sărita
plural
  • săriți
  • săriții
  • sărite
  • săritele
genitiv-dativ singular
  • sărit
  • săritului
  • sărite
  • săritei
plural
  • săriți
  • săriților
  • sărite
  • săritelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sărit (adj.)

  • exemple
    • E sărită rău. Nu sufere să-i vorbească nimeni. STANCU, D. 106.
      surse: DLRLC
    • Să știi că eu îs mut. – Cum ești mut?... Să nu fii cumva sărit din minte. SADOVEANU, Z. C. 291.
      surse: DLRLC
    • Ori poate ești sărit din minte, Nu cum erai mai înainte. TEODORESCU, P. P. 111.
      surse: DLRLC
  • 2. expresie Cu inima sărită = extrem de emoționat, de îngrijorat.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX un exemplu
    exemple
    • Ajunse la soțioara lui care-l aștepta cu inima sărită. ISPIRESCU, L. 345.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi sări
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX