15 definiții pentru săcret (adj., pustiu) secret sicret sâcret


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SĂCRÉT, -EÁTĂ, săcreți, -te, adj. (Popular; și în formele secret, sicret, sîcret) 1. (Despre locuri, case) Pustiu, nelocuit. Ce vînturi te poartă prin locurile aceste secrete? RETEGANUL, P. II 65. Li se mai urîseră și lor prin cei codri săcreți. id. ib. I 45. Lung îi drumul și sîcret. ȘEZ. VI 122. 2. Afurisit, blestemat. Durerea acestor sîcrete ciolane. ȘEZ. II 20. ◊ (Substantivat, ca epitet pe lîngă un nume) Își mai astîmpărase puțin sicreata de foame. PAMFILE, S.T. 160. Vor scăpa de săcreata de cătănie. RETEGANUL, P. V 81. Luă arcul încordat, Cum e bun de săgetat, Ș-o sicreată De săgeată. La HEM 1487. ◊ (Substantivat, în imprecații) Mînca-te-ar sicreata, moarte, Rea ești și fără dreptate. MARIAN, Î. 281. Lasă-l sîcretului de tutun. ȘEZ. XIX 137. – Variante: secrét, -eátă, sicrét, -eátă, sîcrét, -eátă adj.

săcret a. Mold. 1. primejdios: loc săcret; 2. drăcesc: lemn săcret. [Cf. lat. SECRETUS]. ║ m. necuratul: du-te la săcretu!

SECRÉT, -EÁTĂ adj. v. săcret.

SICRÉT, -EÁTĂ adj. v. săcret.

SÎCRÉT, -EÁTĂ adj. v. săcret.

SECRÉT3, -EÁTĂ adj. v. săcret.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SĂCRÉT adj., s. v. afurisit, blestemat, câinos, hain, îndrăcit, rău, ticălos.

SĂCRÉT adj. v. ascuns, deșert, dosit, dosnic, ferit, gol, izolat, lăturalnic, necălcat, necultivat, nelocuit, nepopulat, nestrăbătut, neumblat, pustiu, retras, sălbatic, singuratic, tainic, tăinuit, vid.

săcret adj. v. ASCUNS. DEȘERT. DOSIT. DOSNIC. FERIT. GOL. IZOLAT. LĂTURALNIC. NECĂLCAT. NECULTIVAT. NELOCUIT. NEPOPULAT. NESTRĂBĂTUT. NEUMBLAT. PUSTIU. RETRAS. SĂLBATIC. SINGURATIC. TAINIC. TĂINUIT. VID.

săcret adj., s. v. AFURISIT. BLESTEMAT. CÎINOS. HAIN. ÎNDRĂCIT. RĂU. TICĂLOS.

SĂCRÉTUL s. art. v. aghiuță, demon, diavol, drac, încornoratul, naiba, necuratul, satană, tartor.

săcretul s. art. v. AGHIUȚĂ. DEMON. DIAVOL. DRAC. ÎNCORNORATUL. NAIBA. NECURATUL. SATANĂ. TARTOR.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

secrét (-eátă), adj.1. Deșert, abandonat. – 2. Retras, izolat. – 3. Afurisit, blestemat. – 4. Ascuns. – 5. (S. n.) Pustiu, loc frecventat de duhurile rele. – 6. (S. n.) Taină. – 7. (S. n., înv.) Parolă. – Var. săcret. Lat. secrētus (Pușcariu 1575; REW 7765; Tiktin; Candrea), cf. alb. škretë. Este popular numai în Trans., sensurile 4 și 6-7 reproduc fr. secret. Sensul de „blestemat” care se explică suficient pornind de la ideea de „gol”, cf. pustiu, poate a fost înțeles ca o continuare a seriei proclet, treclet. Der. (din fr.) secreta, vb.; secretar, s. m.; secretariat, s. n.; secrețiune, s. f.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

săcrét, săcreată, adj. – 1. Pustiu, deșert (Papahagi, 1925). 2. Loc părăsit, predispus a fi bântuit de duhuri rele (Bilțiu, 1996). 3. Blestem; se folosește aproape numai în injurii: „du-te în săcreată! lasă-l în săcreată!” (Țiplea, 1906). „Ți-ai luat casă săcreată / Și te duci în lut cu pt’iatră” (Memoria, 2001: 70); „Mamă, nu-i lumea săcreată / Să nu mai găsesc o fată” (Ștețco, 1990: 138). Circulă cu aceste sensuri (arhaice) numai în Transilvania și Maramureș. – Lat. secretus „singuratic, izolat” (Șăineanu, Scriban; Pușcariu, Tiktin, Candrea, cf. DER; DEX, MDA).

săcrét, săcreată, adj. – 1. Pustiu, deșert (Papahagi 1925). 2. Loc părăsit, predispus a fi bântuit de duhuri rele (Bilțiu 1996). 3. Blestem; se folosește aproape numai în injurii: „du-te în săcreată! lasă-l în săcreată!” (Țiplea 1906). „Ți-ai luat casă săcreată / Și te duci în lut cu pt’iatră” (Memoria 2001: 70). „Mamă, nu-i lumea săcreată / Să nu mai găsesc o fată” (Ștețco 1990: 138). Circulă cu aceste sensuri numai în Transilvania. – Lat. secretus, cf. alb. škretë.

Intrare: săcret (adj., pustiu)
săcret adjectiv
adjectiv (A34)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • săcret
  • săcretul
  • săcretu‑
  • săcrea
  • săcreata
plural
  • săcreți
  • săcreții
  • săcrete
  • săcretele
genitiv-dativ singular
  • săcret
  • săcretului
  • săcrete
  • săcretei
plural
  • săcreți
  • săcreților
  • săcrete
  • săcretelor
vocativ singular
plural
secret4 (f. -eată) adjectiv
  • silabație: se-cret
adjectiv (A34)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • secret
  • secretul
  • secretu‑
  • secrea
  • secreata
plural
  • secreți
  • secreții
  • secrete
  • secretele
genitiv-dativ singular
  • secret
  • secretului
  • secrete
  • secretei
plural
  • secreți
  • secreților
  • secrete
  • secretelor
vocativ singular
plural
sicret adjectiv
adjectiv (A34)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sicret
  • sicretul
  • sicretu‑
  • sicrea
  • sicreata
plural
  • sicreți
  • sicreții
  • sicrete
  • sicretele
genitiv-dativ singular
  • sicret
  • sicretului
  • sicrete
  • sicretei
plural
  • sicreți
  • sicreților
  • sicrete
  • sicretelor
vocativ singular
plural
sâcret adjectiv
adjectiv (A34)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sâcret
  • sâcretul
  • sâcretu‑
  • sâcrea
  • sâcreata
plural
  • sâcreți
  • sâcreții
  • sâcrete
  • sâcretele
genitiv-dativ singular
  • sâcret
  • sâcretului
  • sâcrete
  • sâcretei
plural
  • sâcreți
  • sâcreților
  • sâcrete
  • sâcretelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

săcret (adj., pustiu) secret sicret sâcret popular

  • 1. Despre locuri, case:
    surse: DLRLC sinonime: nelocuit pustiu 3 exemple
    exemple
    • Ce vînturi te poartă prin locurile aceste secrete? RETEGANUL, P. II 65.
      surse: DLRLC
    • Li se mai urîseră și lor prin cei codri săcreți. RETEGANUL, P. I 45.
      surse: DLRLC
    • Lung îi drumul și sîcret. ȘEZ. VI 122.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Durerea acestor sîcrete ciolane. ȘEZ. II 20.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat Își mai astîmpărase puțin sicreata de foame. PAMFILE, S.T. 160.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat Vor scăpa de săcreata de cătănie. RETEGANUL, P. V 81.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat Luă arcul încordat, Cum e bun de săgetat, Ș-o sicreată De săgeată. La HEM 1487.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat (În imprecații) Mînca-te-ar sicreata, moarte, Rea ești și fără dreptate. MARIAN, Î. 281.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat Lasă-l sîcretului de tutun. ȘEZ. XIX 137.
      surse: DLRLC

etimologie: