2 definiții pentru sâneca


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

2) sî́nec, a -á v. intr. (lat. *sénico, sênicáre [cu ê îld. ĕ], d. sĕnex, bătrîn) Est. Rar. Pornesc des-de dimineață (numaĭ în descîntece): am sînecat, am mînecat, dimineața m’am sculat, saŭ ca v. refl.: sînicasu-s’a, mînicatu-s’a.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

sînecá (-c, -át), vb. refl. – A se vindeca, a se restabili. Lat. *sanicāre, de la sanus (Buescu, R. Études roum., I, 109-15). Înainte s-a explicat prin lat. *signicāre „a-și face cruce” (Pușcariu, Conv. Lit., XLIV, 540; REW 7906; Drăganu, Dacor., IV, 742); prin sl. sŭnicati „a înclina” (Bogrea, Dacor., I, 473); prin *senicum, de la senex (Scriban). Aceste șovăieli se explică prin semantismul nu foarte sigur; este cuvînt rar, care s-a păstrat numai în formule de descîntec.

Intrare: sâneca
verb (V77)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sâneca
  • sânecare
  • sânecat
  • sânecatu‑
  • sânecând
  • sânecându‑
singular plural
  • sânea
  • sânecați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sânec
(să)
  • sânec
  • sânecam
  • sânecai
  • sânecasem
a II-a (tu)
  • sâneci
(să)
  • sâneci
  • sânecai
  • sânecași
  • sânecaseși
a III-a (el, ea)
  • sânea
(să)
  • sânece
  • sâneca
  • sânecă
  • sânecase
plural I (noi)
  • sânecăm
(să)
  • sânecăm
  • sânecam
  • sânecarăm
  • sânecaserăm
  • sânecasem
a II-a (voi)
  • sânecați
(să)
  • sânecați
  • sânecați
  • sânecarăți
  • sânecaserăți
  • sânecaseți
a III-a (ei, ele)
  • sânea
(să)
  • sânece
  • sânecau
  • sâneca
  • sânecaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)