opțiuni
  • info

13 definiții pentru sărit (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SĂRIT2, -Ă, săriți, -te, adj., s. f. I. Adj. 1. (Fam.) Smintit, țicnit, aiurit, nebun. 2. (În expr.) Cu inima sărită = extrem de emoționat, de îngrijorat. II. S. f. 1. (În expr.) A-și pierde sărita sau a-și ieși din sărite = a-și pierde cumpătul, a se enerva. A scoate (pe cineva) din sărite = a supăra rău, a înfuria pe cineva. 2. (Pop.) Săritură, salt; p. ext. distanță mică. ◊ Loc. adj. De-a sărita = cu sărituri, săltăreț. – V. sări.

SĂRIT2, -Ă, săriți, -te, adj., s. f. I. Adj. 1. (Fam.) Smintit, țicnit, aiurit, nebun. 2. (În expr.) Cu inima sărită = extrem de emoționat, de îngrijorat. II. S. f. 1. (În expr.) A-și pierde sărita sau a-și ieși din sărite = a-și pierde cumpătul, a se enerva. A scoate (pe cineva) din sărite = a supăra rău, a înfuria pe cineva. 2. (Pop.) Săritură, salt; p. ext. distanță mică. ◊ Loc. adj. De-a sărita = cu sărituri, săltăreț. – V. sări.

sărit2, ~ă [At: (a. 1782) GCR II, 127/29 / Pl: ~iți, ~e / E: sări2] 1 sf (Pop) Săritură (1). 2 sf (Pop; pex) Distanță mică (parcursă prin salt 1 (1)). 3 sf (Reg; îcs) De-a ~a Șotron. 4 snf (Reg; îcs) De-a ~ele, de-a ~u Joc în care un copil stă aplecat cu mâinile sprijinite pe genunchi, iar ceilalți sar peste el Si: de-a capra (23). 5 sf (Reg; d. pași; îla) De-a ~a Care saltă (1). 6 sf (De obicei art ; șîcs de-a ~a, d-an săritele) Dans popular care se execută în formație de horă (participanții ținându-se de mână sau stând unul în spatele celuilalt) de obicei cu pași bătuți pe loc. 7 sf (Trs; Mar) Cascadă (1). 8 sf (Trs; Mar; spc) Cădere a apei la moară (din scoc pe cupele roții). 9-10 sf (Reg) Săritoare (10-11). 11 sf (Îvr) Fugă (în salturi2 (1)). 12 a Care a fost lăsat deoparte (conștient sau voluntar), care a fost trecut cu vederea, omis. 13 a (D. obiecte) Deplasat brusc din locul în care a fost fixat. 14 a (Îe) A fi (sau a aștepta, a sta etc.) cu inima ~ă A fi (sau a aștepta, a sta etc.) extrem de emoționat, de speriat. 15 a (Fam; d. oameni) Nebun. 16 a (Îe) A fi ~ din minte (sau, fam, din țâțâni) A fi nebun. 17 sf (Îe) A-și ieși din ~e (sau pop, a-și pierde ~a) A se enerva tare, pierzându-și cumpătul. 18 sf (Îe) A scoate (pe cineva) din ~e A înfuria (pe cineva). 19 sf (Îe) A-i sări ~ele A se speria (2).

SĂRIT2, -Ă, săriți, -te, adj. 1. (Mai ales determinat prin «din minte») Smintit, țicnit. E sărită rău. Nu sufere să-i vorbească nimeni. STANCU, D. 106. Să știi că eu îs mut. – Cum ești mut?... Să nu fii cumva sărit din minte. SADOVEANU, Z. C. 291. Ori poate ești sărit din minte, Nu cum erai mai înainte. TEODORESCU, P. P. 111. 2. (În expr.) Cu inima sărită = plin de emoție. Ajunse la soțioara lui care-l aștepta cu inima sărită. ISPIRESCU, L. 345.

SĂRIT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A SĂRI. 2) și substantival (despre persoane) Care și-a ieșit din minți; țicnit; smintit. ◊ Cu inima ~tă cuprins de o emoție puternică. /v. a sări

sărit a. și m. ieșit din minți, nebun: e cam sărit.

sărít, -ă adj. (d. a-țĭ sări mințile). Fam. Țicnit, zevzec, zălud.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sărit1 (fam.) adj. m., pl. săriți; f. sărită, pl. sărite

sărit1 (fam.) adj. m., pl. săriți; f. sărită, pl. sărite

sărit adj. m., pl. săriți; f. sg. sărită, pl. sărite

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SĂRIT adj., s. v. alienat, dement, descreierat, înnebunit, nebun, smintit, țicnit.

sărit adj., s. v. ALIENAT. DEMENT. DESCREIERAT. ÎNNEBUNIT. NEBUN. SMINTIT. ȚICNIT.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

sărit, -ă, săriți, -te adj. nebun, dement

sărit de pe fix / de pe linie expr. v. sărit.

Intrare: sărit (adj.)
sărit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sărit
  • săritul
  • săritu‑
  • sărită
  • sărita
plural
  • săriți
  • săriții
  • sărite
  • săritele
genitiv-dativ singular
  • sărit
  • săritului
  • sărite
  • săritei
plural
  • săriți
  • săriților
  • sărite
  • săritelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sărit, sărităadjectiv

  • 1. familiar Aiurit, nebun, smintit, țicnit. DEX '09 DLRLC NODEX
    sinonime: aiurit nebun smintit țicnit
    • format_quote E sărită rău. Nu sufere să-i vorbească nimeni. STANCU, D. 106. DLRLC
    • format_quote Să știi că eu îs mut. – Cum ești mut?... Să nu fii cumva sărit din minte. SADOVEANU, Z. C. 291. DLRLC
    • format_quote Ori poate ești sărit din minte, Nu cum erai mai înainte. TEODORESCU, P. P. 111. DLRLC
  • chat_bubble Cu inima sărită = extrem de emoționat, de îngrijorat. DEX '09 DLRLC NODEX
    • format_quote Ajunse la soțioara lui care-l aștepta cu inima sărită. ISPIRESCU, L. 345. DLRLC
etimologie:
  • vezi sări DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.