SĂRCINER, sărcinere, s. n. Prepeleac de care ciobanii își atârnă hainele, vasele, săculețele cu brânză puse la scurs etc. – Sarcină + suf. -ar.

sărciner [At: DDRF / V: salcier, sarceriu, sarcier, sarcinar, sar~, ~sălcer, sălceriu, sălcier, săl~, sălcineriu, ~iu, ~el, ~nar, ~nier, ~ier, ~ieriu (Pl: ~ieri), ~cel, ~cer, ~ceriu, sercer, sercier sn / Pl: ~e, (rar, m) ~i / E: sarcină + -ar] 1 sn Par¹ lung (și gros) înfipt în pământ, făcut dintr-un trunchi de copac (mai tânăr) cu crengile retezate până aproape de tulpină, de care se atârnă, la țară, diverse obiecte gospodărești ca să se scurgă, să se usuce etc. Si: prepeleac, (reg) par¹, olar, sărcior (1). 2 sn (Spc; îf sălcier, sărcier, sărcieriu, sercier) Lemn fixat vertical pe plută, de care plutașii își agață hainele sau alte obiecte. 3 (Pan) Nume dat unor obiecte asemănătoare ca formă cu sărcinerul (1) și care au diverse întrebuințări. 4 sn (Trs; Buc; pan) Trunchi de copac (mai tânăr) cu crengile retezate, înfipte în pământ, pe care se clădește claia de fân. 5 sn (Trs; îf sălcer, sălceriu) Claie mică de fân. 6 sn (Trs; pan) Fiecare dintre prăjinile legate câte două cruciș, care se așază (împotriva vântului) de o parte și de alta a clăii de fân. 7 sn (Olt; pan) Arac pentru susținut fasolea. 8 sn (Reg; îf sălcer) Par¹ la gard. 9 sm (Trs; îf sărcinar, sarcinar) Persoană care transportă o greutate, o sarcină.

SĂRCINER, sărcinere, s. n. Prepeleac de care ciobanii își atârnă hainele, vasele, săculețele cu brânză puse la scurs etc. – Sarcină + suf. -er.

SĂRCINER, sărcinere, s. n. Prepeleac pe care ciobanii își atîrnă hainele, vasele, săculețele cu brînză pusă la scurs etc.

sărcinér și sălcinér n., pl. e (d. sarcină). Trans. Prepeleac, cracă înfiptă în pămînt în care cĭobaniĭ îșĭ pun oalele și zăgîrnele ca să se scurgă. Cuĭer. – În Suc. sărcier.

salcier sn vz sărciner

sarceriu sn vz sărciner

sarcier sm vz sărciner

sarcinar sn vz sărciner

sarciner sn vz sărciner

sălcer sn vz sărciner

sălceriu sn vz sărciner

sălcier sn vz sărciner

sălciner sn vz sărciner

sălcineriu sn vz sărciner

sărcel sn vz sărciner

sărcer^[1] sn vz sărciner corectat(ă)

sărceriu sn vz sărciner

sărcier sn vz sărciner

sărcieriu sn vz sărciner

sărcinar sm vz sărciner

sărcinel sn vz sărciner

sărcineriu^[1] sn vz sărciner corectat(ă)

sărcinier sn vz sărciner

sercer sn vz sărciner

sercier sn vz sărciner

sălcinér V. sărciner.

sărciner s. n., pl. sărcinere

sărciner s. n., pl. sărcinere

sărciner s. n., pl. sărcinere

SĂRCINER s. v. prepeleac.

sărciner s. v. PREPELEAC.

sărciner, sărcinere, s.n. și sărcineri, s.m. (reg.) 1. (s.n.) par lung și gros înfipt în pământ, făcut din trunchiul unui copac tânăr, cu crengile retezate aproape de tulpină, pe care țăranii și ciobanii atârnă, la țară, diferite obiecte gospodărești; prepeleac, olar, sărcior; cuier. 2. (s.n.) lemn fixat vertical pe plută, de care plutașii își agață hainele sau alte obiecte. 3. (s.n.) nume dat unor obiecte asemănătoare ca formă cu sărcinerul și care au diverse întrebuințări: a) trunchi de copac tânăr, cu crengile retezate aproape de tulpină, înfipt în pământ, pe care se clădește claia de fân; b) fiecare dintre prăjinile legate câte două cruciș și așezate în părțile clăii de fân; c) arac pentru susținut fasolea; d) par la gard. 4. (s.m.) persoană care transportă o greutate, o sarcină.

sărciner, sărcineri, (sălciner, sălcer), s.m. – (reg.) Par lung, înfipt în pământ, făcut din trunchiul unui copac tânăr, cu crengile retezate aproape de tulpină, pe care țăranii și păcurarii atârnă diferite obiecte gospodărești (în Maramureș); clenci, clincer (în Chioar), prepeleac (în Muntenia și Moldova). „La Lăsatu Săcului, făcem băute (…). Pun vasele-n sărciner, unde-i fată de măritat” (Memoria, 2004-bis: 1.200). – Din sarcină „greutate, încărcătură” (< lat. sarcina) + suf. -ar (DEX, MDA); lat. sarcinarius „de povară” (Loșonți, 2001).

sărciner, -i, (sălciner), s.m. – Par lung, înfipt în pământ, făcut din trunchiul unui copac tânăr, cu crengile retezate aproape de tulpină, pe care țăranii și păcurarii atârnă diferite obiecte gospodărești; clincer (în Chioar), prepeleac (în Muntenia și Moldova). „La Lăsatu Săcului, făcem băute (…). Pun vasele-n sărciner, unde-i fată de măritat” (Memoria 2004-bis: 1200). – Din sarcină (< lat. sarcina).

sălcer, s.m. – v. sărciner („par în care se pun oalele la uscat”).