opțiuni
  • info

9 definiții pentru sălbăticit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SĂLBĂTICIT, -Ă, sălbăticiți, -te, adj. Care a devenit sălbatic, care a ajuns în stare de sălbăticie. [Var.: (pop.) sălbătăcit, -ă adj.] – V. sălbătici.

SĂLBĂTICIT, -Ă, sălbăticiți, -te, adj. Care a devenit sălbatic, care a ajuns în stare de sălbăticie. [Var.: (pop.) sălbătăcit, -ă adj.] – V. sălbătici.

sălbăticit, ~ă a [At: MINEIUL (1776), 35r1/37 / V: (pop) ~tăcit, ~tecit, (reg) selbătăcit / Pl: ~iți, ~e / E: sălbătici] 1-2 (D. plante cultivate) Care a ajuns (prin degradare) în starea plantelor sălbatice (1). 3 (D. animale domestice) Care a devenit sălbatic (5). 4 (D. plantații, terenuri, etc.) Care a ajuns în stare de paragină din lipsă de îngrijire. 5 (D. oameni) Care a ajuns asemenea unui sălbatic (19). 6 (D. oameni) Care a devenit crud, brutal, violent. 7 (D. oameni) Care s-a abrutizat, s-a îndobitocit. 8 (D. fizionomia, ochii etc. cuiva) Care arată, trădează pe omul sălbatic (19). 9 (Înv) Care a decăzut enorm.

SĂLBĂTICIT, -Ă, sălbăticiți, -te, adj. (Și în forma sălbătăcit) (Despre animale și plante) Care a devenit sălbatic, care a ajuns în stare de sălbăticie. Florile sălbăticite... săltaseră vînjos printre scaieți. C. PETRESCU, C. V. 300. Sclipirile verzi priveau din întuneric... cu teamă de vietate pe jumătate sălbătăcită. id. Î. II 13. – Variantă: sălbătăcit, -ă adj.

SĂLBĂTĂCIT, -Ă adj. v. sălbăticit.

SĂLBĂTĂCIT, -Ă adj. v. sălbăticit.

SĂLBĂTĂCIT, -Ă adj. v. sălbăticit.

sălbătăcit, ~ă a vz sălbăticit

sălbătecit, ~ă a vz sălbăticit

selbătăcit, ~ă a vz sălbăticit

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SĂLBĂTICIT adj. v. părăginit.

SĂLBĂTICIT adj. neîngrijit, părăginit,(reg.) părăginos. (O grădină ~.)

Intrare: sălbăticit
sălbăticit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sălbăticit
  • sălbăticitul
  • sălbăticitu‑
  • sălbăticită
  • sălbăticita
plural
  • sălbăticiți
  • sălbăticiții
  • sălbăticite
  • sălbăticitele
genitiv-dativ singular
  • sălbăticit
  • sălbăticitului
  • sălbăticite
  • sălbăticitei
plural
  • sălbăticiți
  • sălbăticiților
  • sălbăticite
  • sălbăticitelor
vocativ singular — —
plural — —
sălbătăcit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sălbătăcit
  • sălbătăcitul
  • sălbătăcitu‑
  • sălbătăcită
  • sălbătăcita
plural
  • sălbătăciți
  • sălbătăciții
  • sălbătăcite
  • sălbătăcitele
genitiv-dativ singular
  • sălbătăcit
  • sălbătăcitului
  • sălbătăcite
  • sălbătăcitei
plural
  • sălbătăciți
  • sălbătăciților
  • sălbătăcite
  • sălbătăcitelor
vocativ singular — —
plural — —
sălbătecit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
selbătăcit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sălbăticit, sălbăticităadjectiv

  • 1. Care a devenit sălbatic, care a ajuns în stare de sălbăticie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: părăginit
    • format_quote Florile sălbăticite... săltaseră vînjos printre scaieți. C. PETRESCU, C. V. 300. DLRLC
    • format_quote Sclipirile verzi priveau din întuneric... cu teamă de vietate pe jumătate sălbătăcită. C. PETRESCU,. Î. II 13. DLRLC
etimologie:
  • vezi sălbătici DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.