5 definiții pentru săgnit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
săgnit, ~ă a [At: MANOLACHE DRĂGHICI, I. 50/2 / V: țign~ / Pl: ~iți, ~e / E: săgni] (Reg) 1 (D. cabaline) Care a căpătat o sagnă (1). 2 (Pex; d. cabaline) Rănit2. 3 (D. obiecte de îmbrăcăminte) Care este oarecum murdar.
țâgnit, ~ă a vz săgnit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țicnít, -ă adj. Crăpat puțin: un pahar țicnit. Fig. Picnit de boală, atins puțin, nu întreg: țicnit la cap (saŭ numaĭ: țicnit), cam nebun. Țicnit la piept, cu început de oftică. – Pe la Abrud țîgnit, rănit puțin de șa. V. săgnit, săgnesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țîgnít, V. țicnit și săgnesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
săgnit, săgnită, adj. (reg.) 1. (despre cai) care a căpătat o sagnă (rană); rănit. 2. (despre obiecte de îmbrăcăminte) care este murdar; murdărit.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||