24 de definiții pentru sâmbure

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SÂMBURE, sâmburi, s. m. 1. Parte din interiorul unor fructe, cu învelișul lemnos, care conține sămânța; p. restr. partea moale a seminței, care conține substanța germinativă. (Impr.) Sămânță. 2. Fig. Parte centrală, fundamentală, esențială a unui lucru, a unei acțiuni; miez, inimă, nucleu; p. ext. germen. ♦ (Concr.) Grup restrâns de oameni care acționează în mod organizat și care formează nucleul unei grupări mai mari. ♦ Fig. Esență, idee esențială. 3. Fig. Părticică, fărâmă. [Var.: (rar) sâmbur s. m.] – Cf. alb. sumbull, thumbull.

sâmbure sm [At: ST. LEX. 173/1 / V: (pop) ~ur, simbur, (înv) sim~, sumbur / Pl: ~ri / E: ns cf alb thumbullë, sumbullë] 1 Parte din interiorul unor fructe, adesea cu învelișul tare și lemnos, care conține sămânța. 2 (Prc) Parte moale a seminței care conține substanța germinativă. 3 (Reg; îe) A fi două inimi într-un ~ A fi trup și suflet cu cineva. 4 (Reg) Miez (de nucă). 5 (Reg) Bob de grâu. 6 (Reg; șîs ~ de fag) Jir. 7 (Ban; lpl) Păsat dat de obicei, de pomană. 8 (În vechile tradiții populare; îs) Moși de ~ri Nume dat diferitelor zile din an (mai ales zilei de sâmbătă), considerate sărbători, în care se fac slujbe și pomeni morților. 9 (Fig; udp „de”) Cantitate foarte mică din ceva. 10 (Fig) Obiect, lucru etc. de proporții foarte mici Si: fărâmă (2), strop (2). 11 (Pan) Parte centrală, esențială, fundamentală a unui lucru sau a unei acțiuni Si: nucleu. 12 Parte interioară Si: interior. 13 (Fig) Ceea ce este esențial, fundamental Si: esență (1), fond (1), miez. 14 Loc sau punct de pornire, de formare, de dezvoltare a cuiva sau a ceva. 15 (Îlav) În ~ În embrion. 16 Grup restrâns de persoane în jurul căruia se formează o grupare mai mare Si: (reg) miez, nucleu. 17 Parte centrală a unei comete, cu densitate și luminozitate maximă. 18 (Înv) Nucleu.

SÂMBURE, sâmburi, s. m. 1. Parte din interiorul unor fructe, cu învelișul lemnos, care conține sămânța; p. restr. partea moale a seminței, care conține substanța germinativă. ♦ (Impr.) Sămânță. 2. Fig. Parte centrală, fundamentală, esențială a unui lucru, a unei acțiuni; miez, inimă, nucleu; p. ext. germen. ♦ (Concr.) Grup restrâns de oameni care acționează în mod organizat și care formează nucleul unei grupări mai mari. ♦ Fig. Esență, idee esențială. 3. Fig. Părticică, fărâmă. [Var.: (rar) sâmbur s. m.] – Cf. alb. sumbull, thumbull.

SÂMBURE ~i m. 1) Sămânța din interiorul unor fructe (cu sau fără învelișul dur care o protejează). ~ de caisă. 2) fig. Parte esențială a unui lucru; miez; nucleu. 3) fig. Parte minimală din ceva; pic; fărâmă. Un ~ de adevăr. /Cuv. autoht.

sâmbur(e) m. 1. partea tare din interiorul unor poame (ca piersica, nuca, pruna) ce conține semânța; 2. partea centrală și luminoasă a unei comete; 3. fig. origina, începutul unei societăți: magul a aflat sâmburul lumii EM. [Albanez SUMBULA, boabă, nasture].

sîmbure s.m. I 1 Parte din interiorul unor fructe, cu învelișul lemnos, care conține sămînța. Trecut și viitor e în sufletul meu, ca pădurea într-un sîmbure de ghindă (EMIN.). ◊ (pop. ) Moși de sîmburi = nume dat anumitor zile din an (mai ales zilei de sîmbătă), considerate sărbători, în care se fac slujbe de pomenire a morților. ◊ expr. (reg.) A fi două inimi într-un sîmbure = a fi trup și suflet cu cineva. ♦ restr. Partea moale a seminței, care conține substanța germinativă. Îmi plac sîmburii de dovleac. ♦ (impr.) Sămînță. Arde-n candel-o lumină cît un sîmbure de mac (EMIN.). ◊ (reg.) Sîmbure-de-fag = jir. ♦ (reg.) Miez de nucă. ♦ (reg.) Bob de grîu. ♦ (reg.; la pl.) Păsat care se dă, de obicei, de pomană. 2 fig. (urmat de determ. introduse prin prep. „de”) Cantitate foarte mică din ceva; obiect, lucru etc. de proporții foarte mici; părticică, fărîmă. Întrevăd în spusele lui un sîmbure de adevăr.expr. Cît un sîmbure de mac v. mac. II analog. 1 Parte centrală, esențială a unui lucru, a unei acțiuni; miez, inimă, nucleu. Verbul e sîmburele frazei (PUȘ.). ♦ Partea interioară; interior. Glasuri jalnice ies din sîmburele stîncii (I. NEGR.). 2 fig. Esență, idee esențială. Sîmburele vieței este egoismul și haina lui, minciuna (EMIN.). 3 Loc, punct de pornire, de formare a ceva; origine, început. Ușor se recunoaște... sîmburele latin al limbii noastre (PUȘ.). ◊ Loc.adv. În sîmbure = în embrion. 4 concr. Grup restrîns de oameni care acționează în mod organizat pentru un anumit scop și care formează nucleul unei grupări mai mari. S-a închegat la 1857 sîmburele Unirii (HOG.). 5 (astron. ) Parte centrală a unei comete, cu densitate și luminozitate maximă. 6 (fiz.; înv. ) Nucleu. • pl. -i și (pop.) sîmbur s.m. / cf. alb. sumbullë, thumbullë.

SÎMBURE, sîmburi, s. m. 1. Parte tare (lemnoasă) care se găsește în interiorul unor fructe și care conține sămînța. Fira să pună Sîmbure de-alună Și iarbă nebună... să fiarbă la foc. COȘBUC, P. II 148. Ia degrabă... sîmburi de pepene. MARIAN, NA. 14. (Și în forma simbure) Trecut și viitori e în sufletul meu, ca pădurea într-un simbure de ghindă. EMINESCU, N. 32. Am să-i prezentez simburi de mere pe vîrful cuțitului. ALECSANDRI, la TDRG. 2. Miezul comestibil al sîmburelui (1). Dulceață cu sîmburi de caise. ♦ (Impropriu) Sămînță (1). Sub icoana afumată unui sfînt cu comănac Arde-n candel-o lumină cît un sîmbure de mac. EMINESCU, O. I 84. 3. Parte centrală (socotită ca cea mai importantă); miez, inimă, nucleu, germen. Cremlinul a fost sîmburele în jurul căruia a crescut orașul. STANCU, U.R.S.S. 97. ♦ Fig. Esență, idee esențială. (Atestat în forma sîmbur) Magul priivea pe gînduri în oglinda lui de aur, Unde-a cerului mii stele ca-ntr-un centru se adun... Și cu varga zugrăvește drumurile lor găsite: Au aflat sîmburul lumii, tot ce-i drept, frumos și bun. EMINESCU, O. I 44. ♦ (Concretizat) Mic grup (de oameni) care formează începutul unei grupări mai mari. Era gloată deasă în jurul sîmburelui de oameni care fuseseră la el în ogradă. DUMITRIU, B. F. 105. Noi, tinerii, devenisem sîmburele împrejurul căruia se grupau ideile viitorului. GHICA, S. 104. 4. Părticică, fărîmă. În întunerec, flacăra înecată de fum a opaițului abia tremura un sîmbure de lumină cețoasă. C. PETRESCU, S. 34. ◊ (Poetic) Minerii noștri harnici de pe Jii Farămă muntele în cioburi mărunte, În sîmburi de trăsnet și soare. DEȘLIU, G. 46. A intrat apoi într-o grădină; Dintr-un zarzăr înflorit, pe brațul lui întins Petalele-au căzut ca niște sîmburi de lumină. D. BOTEZ, P. O. 166. – Variante: simbure, sîmbur s. m.

sîmbure și súmbure m. (alb. thúmbulă, nasture. Cp. cu vĭezure). Sămînță de rozacee (caisă, persică, prună, cireașă) ș. a.: sîmburiĭ de caise îs dulcĭ, ceĭ de zarzăre amarĭ. Învălișu dur al acesteĭ sămînțe: a călca pe sîmburĭ de măsline (V. sămînță). Fig. Grupare închegată care formează începutu (nucleŭ, mez): sîmburele uneĭ societățĭ. – Forma su- în Mold. Munt.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sâmbure s. m., art. sâmburele; pl. sâmburi

sâmbure s. m., art. sâmburele; pl. sâmburi

sâmbure s. m., art. sâmburele; pl. sâmburi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SÂMBURE s. v. embrion, esență, fond, izvor, început, materie, miez, nucleu, obârșie, origine, proveniență, sursă.

SÂMBURE s. (BOT.) sămânță. (~ de dovleac.)

SÎMBURE s. (BOT.) sămînță. (~ de dovleac.)

sîmbure s. v. EMBRION. ESENȚĂ. FOND. IZVOR. ÎNCEPUT. MATERIE. MIEZ. NUCLEU. OBÎRȘIE. ORIGINE. PROVENIENȚĂ. SURSĂ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

sîmbure (-ri), s. m.1. Sămînță moale, nucleu, partea moale a fructelor cu coajă tare. – 2. Miez, sămînță, partea moale a fructelor cărnoase. – 3. Centru, parte interioară. – 4. Nucleu, element primordial. – 5. Nucleu de cometă. – Var. simbure, sumbure. Mr. sîmbură. Lat. sumbola, symbola, din gr. συμβολή. Sensul curent al gr. σύμβολον era cel de „emblemă, semn distinctiv” și se aplică la obiectul a cărui posesie permitea identificarea purtătorului. Un astfel de obiect era jumătatea unei oale sau fruct cu coaja dură, a cărui unire cu cealaltă jumătate permitea judecarea autenticității sale (cum se face cu contramărcile); și de aici συμβολή „apropiere” și σύμβολον „semnul care permite recunoașterea”. Se poate presupune că sensul s-a extins de la ideea de „jumătate de fruct”, la cea de „sîmbure, nucleu, partea moale din mijloc” a fructului. Celelalte explicații sînt insuficiente: de la un cuvînt dacic (Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 309), din sl. zrŭno (Cihac, II, 344); de la un tracic *sumbula (Pascu, I, 191); din alb. thumbuljë (Philippide, II, 733; P. Papahagi, Jb., XII, 546; Tiktin; cf. Rosetti, II, 122), din lat. sabulum (P. Papahagi, Dunărea, II, 79); anterior indoeurop. (Lahovary 341). Der. sîmburar, s. m. (pasăre conirostră, Cocothraustes vulgaris); sîmburos, adj. (cu mult sîmbure).

Intrare: sâmbure
substantiv masculin (M45)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sâmbure
  • sâmburele
plural
  • sâmburi
  • sâmburii
genitiv-dativ singular
  • sâmbure
  • sâmburelui
plural
  • sâmburi
  • sâmburilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sâmbur
  • sâmburul
  • sâmburu‑
plural
  • sâmburi
  • sâmburii
genitiv-dativ singular
  • sâmbur
  • sâmburului
plural
  • sâmburi
  • sâmburilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M45)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • simbure
  • simburele
plural
  • simburi
  • simburii
genitiv-dativ singular
  • simbure
  • simburelui
plural
  • simburi
  • simburilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sâmbure, sâmburisubstantiv masculin

  • 1. Parte din interiorul unor fructe, cu învelișul lemnos, care conține sămânța. DEX '09 DLRLC
    diminutive: sâmburel
    • format_quote Fira să pună Sîmbure de-alună Și iarbă nebună... să fiarbă la foc. COȘBUC, P. II 148. DLRLC
    • format_quote Ia degrabă... sîmburi de pepene. MARIAN, NA. 14. DLRLC
    • format_quote Trecut și viitori e în sufletul meu, ca pădurea într-un simbure de ghindă. EMINESCU, N. 32. DLRLC
    • format_quote Am să-i prezentez simburi de mere pe vîrful cuțitului. ALECSANDRI, la TDRG. DLRLC
    • 1.1. prin restricție Partea moale a seminței, care conține substanța germinativă. DEX '09
      • format_quote Dulceață cu sâmburi de caise. DLRLC
      • diferențiere Miezul comestibil al sâmburelui. DLRLC
    • 1.2. impropriu Sămânță. DEX '09 DLRLC
      sinonime: sămânță
      • format_quote Sub icoana afumată unui sfînt cu comănac Arde-n candel-o lumină cît un sîmbure de mac. EMINESCU, O. I 84. DLRLC
  • 2. figurat Parte centrală, fundamentală, esențială a unui lucru, a unei acțiuni. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Cremlinul a fost sîmburele în jurul căruia a crescut orașul. STANCU, U.R.S.S. 97. DLRLC
    • 2.1. prin extensiune Germen. DEX '09 DLRLC
      sinonime: germen
    • 2.2. concretizat Grup restrâns de oameni care acționează în mod organizat și care formează nucleul unei grupări mai mari. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Era gloată deasă în jurul sîmburelui de oameni care fuseseră la el în ogradă. DUMITRIU, B. F. 105. DLRLC
      • format_quote Noi, tinerii, devenisem sîmburele împrejurul căruia se grupau ideile viitorului. GHICA, S. 104. DLRLC
    • 2.3. figurat Idee esențială. DEX '09 DLRLC
      sinonime: esență
      • format_quote Magul priivea pe gînduri în oglinda lui de aur, Unde-a cerului mii stele ca-ntr-un centru se adun... Și cu varga zugrăvește drumurile lor găsite: Au aflat sîmburul lumii, tot ce-i drept, frumos și bun. EMINESCU, O. I 44. DLRLC
  • 3. figurat Fărâmă, părticică. DEX '09 DLRLC
    • format_quote În întunerec, flacăra înecată de fum a opaițului abia tremura un sîmbure de lumină cețoasă. C. PETRESCU, S. 34. DLRLC
    • format_quote poetic Minerii noștri harnici de pe Jii Farămă muntele în cioburi mărunte, În sîmburi de trăsnet și soare. DEȘLIU, G. 46. DLRLC
    • format_quote A intrat apoi într-o grădină; Dintr-un zarzăr înflorit, pe brațul lui întins Petalele-au căzut ca niște sîmburi de lumină. D. BOTEZ, P. O. 166. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.