2 definiții pentru răstire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
răstire sf [At: POLIZU / V: (înv) res~ / Pl: ~ri / E: răsti1] 1 Vorbire cu voce aspră, pe un ton ridicat și amenințător Si: răsteală (1). 2 (Îlav) Cu ~ Cu asprime (2).
restire sf vz răstire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: răstire
răstire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
restire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||