6 definiții pentru răbufnit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
răbufnit1 sn [At: MDA ms / Pl: ? / E: răbufni] 1-3 Răbufnire (1-3).
răbufnit2, ~ă a [At: CV, 1949, nr. 8, 33 / V: ~unat, ~unit, răzbunat / Pl: ~iți, ~e / E: răbufni] 1 (Mun; îf răbunat) Mărunțit. 2 (D. pâine, fructe; îf răbunit) Crăpat (1) de copt. 3 (Olt; d. buze; îf răzbunat) Răsfrânt (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
răbunat1, ~ă a vz răbufnit1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
răbunat2, ~ă a vz răbufnit2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
răbunit2, ~ă a vz răbufnit2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
răzbunat2, ~ă a vz răbufnit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: răbufnit
răbufnit participiu
participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
răbunat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)