16 definiții pentru ruteană


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RUTEÁN, -Ă, ruteni, -e, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f. Nume care se dădea ucrainenilor din fosta Austro-Ungarie. 2. Adj. Care aparține rutenilor (1), privitor la ruteni. ♦ (Substantivat, f.) Idiom vorbit de ruteni (1). – Din germ. Ruthene.

rutean, ~ă [At: BARIȚIU, P. A. III, 53 / Pl: ~eni, ~ene / E: ger Ruthene] 1 smf Ucrainean din fosta Austro-Ungarie. 2 smp Populație formată din ucrainieni din fosta Austro-Ungarie. 3 a Care aparține rutenilor (1) 4 a Referitor la ruteni (1). 5 a Specific rutenilor (1).

ruteancă sf [At: CADE / Pl: -ence / E: rutean + -că] Ruteană (1).

RUTEÁN, -Ă, ruteni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Nume care se dădea ucrainenilor din Austro-Ungaria. 2. Adj. Care aparține rutenilor (1), privitor la ruteni. – Din germ. Ruthene.

RUTEÁN1, -Ă, ruteni, -e, adj. Al rutenilor, caracteristic rutenilor. Dialect rutean.

RUTEÁN2, -Ă, ruteni, -e, s. m. și f. Nume dat ucrainenilor din fosta Austro-Ungarie. Noaptea o petrecură la un gospodar rutean, la o margine de sat. SADOVEANU, O. VII 80.

RUTEÁN ~éni m. Nume dat ucrainenilor din fosta Austro-Ungarie. /<germ. Ruthene

Ruteni (Rusneci) m. pl. popor slav, în Galiția, Bucovina și Ungaria, în număr de peste 4 mil.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ruteán adj. m., s. m., pl. ruténi; adj. f., s. f. ruteánă, pl. ruténe

ruteán s. m., adj. m., pl. ruténi; f. sg. ruteánă, g.-d. art. ruténei, pl. ruténe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RUTEÁN s., adj. 1. s. ucrainean, (Mold. și Bucov.) rusnac. 2. adj. rutenesc, ucrainean, (înv.) malorosian, malorosienesc.

RUTEAN s., adj. 1. s. ucrainean, (Mold. și Bucov.) rusnac. 2. adj. ucrainean, (înv.) malorosian, malorosienesc.[1]

  1. În original, incorect acc.: RUTEAN — LauraGellner

RUTEANCĂ s. ucraineană, ucraineancă, (pop.) ruscă, (înv.) malorosiancă.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ruteán, ruteni, s.m. – Nume care se dădea ucrainenilor din Austro-Ungaria: „Documentele privitoare la Țara Maramureșului îi menționează pe ucraineni, alături de români, începând cu sec. XIII și XIV, fie ca ruși, fie ca ruteni” (Petrovai, 2007). Această populație, originară din Galiția, a întemeiat sau s-a stabilit în mai multe localități din Maramureș (Remetea, Rona de Sus, Bistra, Ruscova, Repedea, Poienile de sub Munte). – Din germ. Ruthene (DEX, MDA).

ruteán, ruteni, s.m. – Nume care se dădea ucrainenilor din Austro-Ungaria: „Documentele privitoare la Țara Maramureșului îi menționează pe ucraineni, alături de români, începând cu sec. XIII și XIV, fie ca ruși, fie ca ruteni” (Petrovai, 2007). Această populație, originară din Galiția a întemeiat sau s-a stabilit în mai multe localități din Maramureș (Remetea, Rona de Sus, Bistra, Ruscova, Repedea, Poienile de sub Munte). – Din germ. Ruthene.

Intrare: ruteană
substantiv feminin (F12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rutea
  • ruteana
plural
  • rutene
  • rutenele
genitiv-dativ singular
  • rutene
  • rutenei
plural
  • rutene
  • rutenelor
vocativ singular
plural