O definiție pentru ruptor (pl. -i)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RUPTÓR s.n. Întrerupător electric comandat la distanță, al cărui element mobil de contact are ca poziție de repaus poziția corespunzătoare închiderii circuitului. [Pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. rupteur].

Intrare: ruptor (pl. -i)
ruptor (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ruptor
  • ruptorul
  • ruptoru‑
plural
  • ruptori
  • ruptorii
genitiv-dativ singular
  • ruptor
  • ruptorului
plural
  • ruptori
  • ruptorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)