9 definiții pentru rumeioară

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RUMEIOARĂ, rumeioare, s. f. (Bot.) Cîrmîz.

RUMEIOR, -OARĂ, rumeiori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Diminutiv al lui rumen2. 2. S. f. (Bot.) Cârmâz. [Pr.: -me-ior.Var.: rumeor, -oa adj.] – Rumen2 + suf. -ior.

RUMEIOR, -OARĂ, rumeiori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Diminutiv al lui rumen2. 2. S. f. (Bot.) Cârmâz. [Pr.: -me-ior.Var.: rumeor, -oa adj.] – Rumen2 + suf. -ior.

rumeior, ~oa [At: I. VĂCĂRESCUL, P. 18/3 / V: ~eor, ~enior, ~mior, ~egior / Pl: ~i, ~oare / E: rumen + -ior] 1-6 a (Șhp) (Destul de) rumen2 (1-2, 5) Si: rumenel (1-6), (reg) rumenuț (1-6). 7 sf (Bot) Cârmâz (2) (Phytolacca americana).

rumeór și -ĭór, -oáră și -ĭoáră adj. (dim. d. rumen. Cp. cu gălbior). Cam rumen. S. f. O plantă erbacee, numită și cîrmiz vegetal, din ale căreĭ bobițe se scoate un suc roș închis cu care se colorează vinurile (phytolacca decandra). E originară din America de Nord.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

rumeioa (plantă) (desp. -me-ioa-) s. f., g.-d. art. rumeioarei; pl. rumeioare

rumeioa (plantă) (-me-ioa-) s. f., g.-d. art. rumeioarei; pl. rumeioare

rumeior (desp. -me-ior) adj. m., pl. rumeiori; f. rumeioa, pl. rumeioare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Intrare: rumeioară
rumeioară substantiv feminin
  • silabație: ru-me-ioa-ră info
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rumeioa
  • rumeioara
plural
  • rumeioare
  • rumeioarele
genitiv-dativ singular
  • rumeioare
  • rumeioarei
plural
  • rumeioare
  • rumeioarelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rumeioa, rumeioaresubstantiv feminin

etimologie:
  • Rumen + sufix -ior. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.