17 definiții pentru rujă (pl. -i)

RÚJĂ1, ruje, s. f. 1. (Reg.) Măceș. ♦ Trandafir. ♦ Fig. (Pop.) Nume dat unei persoane frumoase. 2. Fig. (Reg.) Roșeață, rumeneală din obraz. 3. Plantă erbacee cu frunze cărnoase și flori galbene-purpurii, grupate într-un buchet, care crește pe stâncile din regiunea alpină (Sedum rosea). 4. Compus: ruji-galbene = plantă având tulpina fără peri, cu frunze ovale și cu flori galbene; mărită-mă-mamă (Rudbeckia laciniata). [Pl. și: ruji] – Din bg., scr. ruža.

!rúja-soárelui (plantă) s. f. art., g.-d. art. rújii-soárelui

rújă-gálbenă (plantă) s. f., g.-d. art. rújii-gálbene; pl. rúji-gálbene

rújă-gálbenă s. f., pl. ruji-gálbene

RUJA-SOÁRELUI s. v. floarea-soarelui.

RÚJĂ s. (BOT.; Sedum rosea) (reg.) durzoaș, roșățică, urechelniță, verzișoară, viorea, barba-lupului, curechi-de-stâncă, iarba-ciutei, iarba-urechii, varză-de-stâncă.

RÚJĂ s. v. bujor, iarba-osului, îmbujorare, împurpurare, măceș, mălăoi, nalbă, roșeală, roșeață, roză, rumeneală, smirdar, trandafir, trandafir sălbatic.

RUJĂ-DE-DEÁL s. v. salvie-albă.

RUJI-GÁLBENE s. pl. v. mărită-mă-mamă.

RÚJĂ1 s. f. culoarea metalului incandescent. (< fr. rouge)

RÚJĂ2 s. n. bandă încrețită plisată de tul, de dantelă etc., obiect la obiecte de îmbrăcăminte. (< fr. rouche)

Încadrarea ca s.n. este evident greșită. - gall

rújă f., pl. ĭ (sîrb. ruža, roză, trandafir, bg. „nalbă”; rut. róža, rúža, roză, rus. róža, nalbă sălbatică; vsl. roža, roza, d. lat. rosa, roză; ung. rózsa). Vechĭ. Azĭ Trans. Numele maĭ multor florĭ de cîmp numite în bot. rhodiola rósea, heliánthemum și rosa canina (măcieș). Fig. Rumeneala obrajilor.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ruja-soárelui s. v. FLOAREA-SOARELUI.

rújă s. v. BUJOR. IARBA-OSULUI. ÎMBUJORARE. ÎMPURPURARE. MĂCEȘ. MĂLĂOI. NALBĂ. ROȘEALĂ. ROȘEAȚĂ. ROZĂ. RUMENEALĂ. SMIRDAR. TRANDAFIR. TRANDAFIR SĂLBATIC.

RUJĂ s. (BOT.; Sedum rosea) (reg.) durzoáș, roșățícă, urechélniță, verzișoáră, vioreá, barba-lúpului, curechi-de-stî́ncă, iarba-ciútei, iarba-uréchii, varză-de-stî́ncă.

rujă-de-deál s. v. ȘALVIE-ALBĂ.

Intrare: rujă (pl. -i)
rujă (pl. -i)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ru ruja
plural ruji rujile
genitiv-dativ singular ruji rujii
plural ruji rujilor
vocativ singular
plural