26 de definiții pentru rușfet

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RUȘFET, rușfeturi, s. n. (Înv.) 1. Mită. 2. Obligație suplimentară în muncă sau în natură, pe care țăranii erau obligați s-o presteze în trecut moșierilor. [Var.: rușfert s. n.] – Din tc. rüșvet.

rușfet sn [At: VĂCĂRESCUL, IST. 277 / V: ~ert, (reg) rusfet, rusfert, răsfet, resfet sn / Pl: -uri / E: tc rüșvet] (Înv) 1 Mită. 2 Obligație suplimentară în muncă sau în natură prestată de țărani moșierilor. 3 (Mun) Învoială agricolă între țăran și moșier, prin care țăranul lucra două pogoane pentru el și unul pentru moșier.

RUȘFET, rușfeturi, s. n. 1. Mită. 2. Obligație suplimentară în muncă sau în natură, pe care țăranii erau obligați s-o presteze în trecut moșierilor. [Var.: rușfert s. n.] – Din tc. rüșvet.

RUȘFET, rușfeturi, s. n. (Turcism învechit) 1. Mită. Deși e un pumn de om, e mîndru, n-a vrut să plătească rușfet la oamenii agiei, care umblă după gheliruri. CAMIL PETRESCU, O. II 220. Într-a păpușilor țeară, La mulți cinstea-i chiar de ceară; Cît rușfetul se ivește, Cinstea-ndată se topește! ALECSANDRI, T. 1133. Am zis că isprăvniciile se dau cu rușfet, ai înțeles ori ba? FILIMON, C. 137. 2. Obligație suplimentară în muncă sau în natură, pe care țăranii trebuiau s-o facă în trecut moșierilor. Omul se îndoapă cu ciorbă de lobodă și corcoduși, cu urzici și cu ștevie, ca să aibă rușfetul pentru stăpîn. PAS, Z. II 26. – Variante: rușfert (SADOVEANU, P. M. 200, RUSSO, O. A. 47), rășfet (SANDU-ALDEA, D. N. 209) s. n.

RUȘFET ~uri n. înv. 1) Sumă de bani sau dar adus unei persoane pentru a obține ceva în mod ilegal; mită. 2) Obligație suplimentară în muncă sau în natură, prestată de țărani pe moșia boierilor. /<turc. rüșvet

rușfet n. dar de mituire: cât rușfetul se ivește, cinstea îndată se topește AL. [Turc. KUȘFET].

rușfét n., pl. urĭ (turc. eüșfet, d. ar. rišvet, dar p. a mitui). Vechĭ. Dar făcut p. a mitui, mită. Munt. Învoĭală agricolă pin care țăranu ara boĭeruluĭ un pogon și doŭă luĭ. – În Mold. și rușfert. În Munt. est resfet și răsfet. V. analoghie.

RĂȘFET[1] s. n. v. rușfet.

  1. Variantă neconsemnată la intrarea principală. — gall

RUȘFERT s. n. v. rușfet.

RĂȘFET s. n. v. rușfet.

RĂSFET[1] s. n. v. rușfet. corectat(ă)

  1. Intrarea principală nu menționează această formă. — gall

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

rușfet (înv.) s. n., pl. rușfeturi

rușfet (înv.) s. n., pl. rușfeturi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

rușfet (rușfeturi), s. n.1. Cadou făcut unui slujbaș pentru a-l mitui. – 2. Mită, șperț. – Mr. rușfete, megl. rușfet. Tc. (arab.) rüșvet (Șeineanu, II, 303; Lokotsch, 1722), cf. alb. rüšvet, bg. rušvet.

RUȘFET, rușfeturi, s. n. ~ (din tc. (arab) rüșvet; cf. alb. rüšvet, bg. rušvet)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

rușfet, rușfeturi, s.n. (înv.) 1. suită. 2. obligație suplimentară a țăranului față de boier (în muncă sau în natură).

Intrare: rușfet
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rușfet
  • rușfetul
  • rușfetu‑
plural
  • rușfeturi
  • rușfeturile
genitiv-dativ singular
  • rușfet
  • rușfetului
plural
  • rușfeturi
  • rușfeturilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rășfet
  • rășfetul
  • rășfetu‑
plural
  • rășfeturi
  • rășfeturile
genitiv-dativ singular
  • rășfet
  • rășfetului
plural
  • rășfeturi
  • rășfeturilor
vocativ singular
plural
rusfet
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
rusfert
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
resfet
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rușfert
  • rușfertul
  • rușfertu‑
plural
  • rușferturi
  • rușferturile
genitiv-dativ singular
  • rușfert
  • rușfertului
plural
  • rușferturi
  • rușferturilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răsfet
  • răsfetul
plural
  • răsfeturi
  • răsfeturile
genitiv-dativ singular
  • răsfet
  • răsfetului
plural
  • răsfeturi
  • răsfeturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rușfet, rușfeturisubstantiv neutru

învechit
  • 1. Mită, șperț. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Deși e un pumn de om, e mîndru, n-a vrut să plătească rușfet la oamenii agiei, care umblă după gheliruri. CAMIL PETRESCU, O. II 220. DLRLC
    • format_quote Într-a păpușilor țeară, La mulți cinstea-i chiar de ceară; Cît rușfetul se ivește, Cinstea-ndată se topește! ALECSANDRI, T. 1133. DLRLC
    • format_quote Am zis că isprăvniciile se dau cu rușfet, ai înțeles ori ba? FILIMON, C. 137. DLRLC
  • 2. Obligație suplimentară în muncă sau în natură, pe care țăranii erau obligați s-o presteze în trecut moșierilor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Omul se îndoapă cu ciorbă de lobodă și corcoduși, cu urzici și cu ștevie, ca să aibă rușfetul pentru stăpîn. PAS, Z. II 26. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.