13 definiții pentru rostopască (g.-d. -ște)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

rostopască sf [At: COTEANU, PL. 23 / V: (reg) lo~, răs~, răstopastie, răstipastie, răstupea~, ~snă, ~st sn, ~stă, ~ste, ~stie, ~ațe, ~ație, ~pea~, ~postă, roto~, rotopaste, rotopast sn / Pl: (rar) ~aște / E: ucr ростопасть] (Bot) 1 (Reg; șîs rotopaste mică) Plantă erbacee medicinală din familia papaveraceelor, cu flori galbene-aurii, așezate în vârful tulpinii, conținând un suc gălbui-portocaliu acru, otrăvitor Si: (reg) ai-de-pădure, alăndurișe, buruiană-de-negei, calce (4)-mare, crucea (120) ~-voinicului, gălbioare, iarbă-de-negei, lăptiugă, mac-sălbatic, măselniță, negelariță, oiască, paparună, pleoscăriță, rostopalniță, rostopastică, rostopatiță, rostopol1, sălățea (5), scânteiță (3), tătărcele (Chelidonium majus). 2 (Trs; îf răstupească) Roiniță (Melissa offîcinalis).

ROSTOPÁSCĂ s. f. Plantă erbacee cu flori galbene-aurii, a cărei tulpină conține un suc galben-portocaliu, acru, otrăvitor, folosit în medicină; negelariță (Chelidonium majus). – Din ucr. rostopast’.

ROSTOPÁSCĂ s. f. Plantă erbacee cu flori galbene-aurii, a cărei tulpină conține un suc galben-portocaliu, acru, otrăvitor, folosit în medicină; negelariță (Chelidonium majus). – Din ucr. rostopast’.

ROSTOPÁSCĂ s. f. Plantă erbacee din familia papaveraceelor, a cărei tulpină conține un lapte galben-portocaliu, acru, veninos (Chelidonium majus). Foaie verde rostopască, De la deal de casa noastră Crește-o floricic-albastră. ȘEZ. I. 71.

ROSTOPÁSCĂ f. Plantă erbacee cu tulpina erectă, ramificată, cu frunze mari, lobate și cu flori galbene-aurii, care conține un suc otrăvitor, întrebuințat în medicină; negelariță. /<ucr. rostopasti

rostopáscă f., pl. ște (rut. rostopast). O plantă erbacee papaveracee numită și crucea voĭniculuĭ și negelariță (chelidonium majus). – Și răst- și lost- (Mold.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

rostopáscă s. f., g.-d. art. rostopáscăi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ROSTOPÁSCĂ s. (BOT.; Chelidonium majus) (pop.) negelariță, (reg.) alândurișe (pl.), gălbinare, lăptiugă, măselariță, oiască, paparună, pleoscăniță, pleoscăriță, rostopalniță, rostopastică, rostopol, sălățea, scânteiță, tătărcele (pl.), ai-de-pădure, buruiană-de-negei, buruiană-de-pecingine, buruiană-de-tătarcă, calce-mare, crucea-voinicului, iarba-rândunelei, iarbă-de-negei, iarbă-de-negi, mac-sălbatic.

ROSTOPASCĂ s. (BOT.; Chelidonium majus) (reg.) alîndurișe (pl.), gălbinare, lăptiugă, măselariță, negelariță, oiască, paparună, pleoscăniță, pleoscăriță, rostopalniță, rostopastică, rostopol, sălățea, scînteiță, tătărcele (pl.), ai-de-pădure, buruiană-de-negei, buruiană-de-pecingine, buruiană-de-tătarcă, calce-mare, crucea-voinicului, iarba-rîndunelei, iarbă-de-negei, iarbă-de-negi, mac-sălbatic.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

rostopáscă (-ște), s. f. – Măselariță (Chelidonium maius). – Var. rostopastă. Rut. rostopast (Cihac, II, 319), cf. pol. rostopašć.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

rostopáscă, s.f. – (bot.) Plantă erbacee cu flori galbene, a cărei tulpină conține un suc galben-portocaliu, otrăvitor, folosit în medicină (Chelidonium majus). Neghelariță (Bud, 1908). Ai de pădure, buruiană de cele sfinte, calce mare, iarbă de negei (Borza, 1968: 46). – Din ucr. rostopast’ (Șăineanu, Scriban; Cihac, cf. DER; DEX, MDA).

rostopáscă, s.f. – (bot.) Plantă erbacee cu flori galbene, a cărei tulpină conține un suc galben-portocaliu, otrăvitor, folosit în medicină (Chelidonium majus). Neghelariță (Bud 1908). Ai de pădure, buruiană de cele sfinte, calce mare, iarbă de negei (Borza 1968: 46). – Ucr. rostopast (Cihac cf. DER).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CHELIDONIUM L., CHELIDONIUM, fam. Papaveraceae. Gen cu o singură specie: Chelidonium majus L. «Rostopască». Originară din America de N, Asia, Europa, plantă anuală. Tulpina dreaptă, ramificată, înaltă de 0,30-1 m, cu peri lungi și rari, erbacee, care conține un latex galben-portocaliu, foarte otrăvitor. Frunze moi, glabre și divizate în lobi cu dinții rotunjiți, alterne, glauce pe partea inferioară. Flori galbene, 2 sepale, 4 petale, 2 stigmate scurte, dispuse în umbele terminale, fructul capsulă. înflorește în apr.-sept.

Intrare: rostopască (g.-d. -ște)
rostopască (g.-d. -ște) substantiv feminin
substantiv feminin (F8)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rostopască
  • rostopasca
plural
genitiv-dativ singular
  • rostopaște
  • rostopaștei
plural
vocativ singular
plural