7 definiții pentru rostit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ROSTÍ, rostesc, vb. IV. 1. Tranz. A articula, a pronunța sunete, cuvinte cu ajutorul organelor vorbirii. 2. Tranz. (Adesea fig.) A spune, a vorbi, a povesti; a expune. 3. Refl. (Rar) A se pronunța, a-și spune părerea autorizată. ♦ Tranz. A comunica o dispoziție, un ordin, o sentință. ♦ A se preocupa de ceva; a pregăti. 4. Intranz. A înfășura pe sulul din față al războiului de țesut porțiunea de pânză țesută, desfășurând în același timp o porțiune corespunzătoare de urzeală de pe sulul dinapoi, pentru a putea continua țesutul de câte ori rostul se micșorează. – Din rost.

A ROSTÍ1 ~ésc tranz. 1) (sunete, silabe, cuvinte etc.) A emite cu ajutorul organelor vorbirii; a pronunța; a articula, ~ corect sunetele. 2) (texte, discursuri etc.) A face să fie auzit în public; a prezenta în fața publicului. ~ o cuvântare. /Din rost

A ROSTÍ2 ~ésc intranz. A schimba rostul; a schimba cu ajutorul tălpigelor poziția firelor de urzeală, prin care trece suveica. /Din rost

A SE ROSTÍ mă ~ésc intranz. rar A-și exprima punctul de vedere; a-și spune părerea; a se pronunța. /Din rost


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

rostí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rostésc, imperf. 3 sg. rosteá; conj. prez. 3 sg. și pl. rosteáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ROSTÍ vb. I. 1. v. pronunța. 2. a pronunța, (înv.) a proforisi. (~ literele pe rând.) 3. v. recita. 4. v. scoate. 5. v. formula. 6. v. spune. 7. a expune, a prezenta. (A ~ o interesantă conferință.) 8. a pronunța, a ține. (A ~ un discurs.) 9. (JUR.) a pronunța. (A ~ sentința.) II. (TEXT.) a năvădi, a rostui. (A ~ urzeala.)

ROSTÍ vb. v. olări, procura, pronunța, rândui, rostui, teși, țese.

Intrare: rostit
rostit participiu
participiu (PT2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rostit
  • rostitul
  • rostitu‑
  • rosti
  • rostita
plural
  • rostiți
  • rostiții
  • rostite
  • rostitele
genitiv-dativ singular
  • rostit
  • rostitului
  • rostite
  • rostitei
plural
  • rostiți
  • rostiților
  • rostite
  • rostitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)