11 definiții pentru rostit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

rostit1 sn [At: MDA ms / Pl: ? / E: rosti1] 1-3 Rostire (1-3).

rostit2, ~ă a [At: XENOPOL, I. R. I, 36 / Pl: ~iți, ~e / E: rosti] 1 Pronunțat. 2 (Rar) Scos în evidență Si: accentuat (2), reliefat.

rosti1 [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 192 / V: (reg) rusti, răsti, rosta (Pzi: rost) / E: ~tesc / E: rost1] 1 vt(a) A spune (1). 2 vt A exprima prin vorbe. 3 vt (C. i. un discurs, o conferință) A expune (1). 4 vt (C. i. o dispoziție, un ordin, o ședință) A comunica (1). 5 vt A articula (4). 6 vr (Asr) A-și spune părerea Si: a se pronunța. 7 vi (Mai ales îf rosta) A trece firele urzelii prin ițe și prin spată Si: a face rost (12), a năvădi, a rostui (1). 8 vi (La războiul de țesut) A mări rostul (12) (micșorat în timpul țesutului) desfășurând o porțiune de urzeală de pe sulul dinapoi, înfașurând pe sulul din față o porțiune de pânză și mutând spre sul vergelele ce țin rostul. 9 vi A schimba ițele sau rostul pentru a prinde firul de bătătură. Si: a țese. 10 vt (Reg) A începe. 11 vt (Reg) A înclina dinții ferăstrăului de o parte și de alta a pânzei lui, ca să poată tăia. 12 vt (Reg) A rotunji cu toporul capetele unui butuc. 13 vt (Reg) A reteza șindrilele la aceeași mărime. 14 vt (Reg) A reteza pieziș capetele draniței să se scurgă mai ușor ploaia. 15 vt (Reg) A netezi gura unui vas de lemn. 16 vt (Reg) A găuri (sau a mări o gaură) cu sfredelul. 17 vt (Pop) A stabili locul sau atribuțiile cuiva Si: a rândui (16). 18 vt (Pop) A pune în ordine Si: a aranja (1), a rostui (3). 19 vt (Pop) A procura. 20 vi (Udp „de”) A se îngriji de..., a aranja totul pentru... Si: a pregăti. 21 vr (Reg) A-și găsi un post, o ocupație. 22 vr (Reg) A se gospodări (1). 23-24 vtr A (se) căsători (1).

ROSTÍ, rostesc, vb. IV. 1. Tranz. A articula, a pronunța sunete, cuvinte cu ajutorul organelor vorbirii. 2. Tranz. (Adesea fig.) A spune, a vorbi, a povesti; a expune. 3. Refl. (Rar) A se pronunța, a-și spune părerea autorizată. ♦ Tranz. A comunica o dispoziție, un ordin, o sentință. ♦ A se preocupa de ceva; a pregăti. 4. Intranz. A înfășura pe sulul din față al războiului de țesut porțiunea de pânză țesută, desfășurând în același timp o porțiune corespunzătoare de urzeală de pe sulul dinapoi, pentru a putea continua țesutul de câte ori rostul se micșorează. – Din rost.

A ROSTÍ1 ~ésc tranz. 1) (sunete, silabe, cuvinte etc.) A emite cu ajutorul organelor vorbirii; a pronunța; a articula, ~ corect sunetele. 2) (texte, discursuri etc.) A face să fie auzit în public; a prezenta în fața publicului. ~ o cuvântare. /Din rost

A ROSTÍ2 ~ésc intranz. A schimba rostul; a schimba cu ajutorul tălpigelor poziția firelor de urzeală, prin care trece suveica. /Din rost

A SE ROSTÍ mă ~ésc intranz. rar A-și exprima punctul de vedere; a-și spune părerea; a se pronunța. /Din rost


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

rostí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rostésc, imperf. 3 sg. rosteá; conj. prez. 3 sg. și pl. rosteáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ROSTÍ vb. I. 1. v. pronunța. 2. a pronunța, (înv.) a proforisi. (~ literele pe rând.) 3. v. recita. 4. v. scoate. 5. v. formula. 6. v. spune. 7. a expune, a prezenta. (A ~ o interesantă conferință.) 8. a pronunța, a ține. (A ~ un discurs.) 9. (JUR.) a pronunța. (A ~ sentința.) II. (TEXT.) a năvădi, a rostui. (A ~ urzeala.)

ROSTÍ vb. v. olări, procura, pronunța, rândui, rostui, teși, țese.

Intrare: rostit
rostit participiu
participiu (PT2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rostit
  • rostitul
  • rostitu‑
  • rosti
  • rostita
plural
  • rostiți
  • rostiții
  • rostite
  • rostitele
genitiv-dativ singular
  • rostit
  • rostitului
  • rostite
  • rostitei
plural
  • rostiți
  • rostiților
  • rostite
  • rostitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)