4 definiții pentru romani
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
romani vtr [At: NEGRUZZI, S. I, 201 / Pzi: ~nesc / E: roman3] (Îvr) 1-2 A (se) romaniza (1).
ROMANI s. f. limba țiganilor. (< fr. romani)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
+romani (limbă) s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
ROMANY (ROMANI, ȚIGĂNEASCĂ) (< (rom2) adj. Limbă indo-europeană din ramura indo-iraniană, grupul indic. Are patru mari grupuri dialectale (căldăresc, ursăresc, carpatic și spoitoresc), fiecare cu mai multe graiuri. Limba r., cu c. 3 mil. vorbitori, este utilizată în țări de pe toate continentele, cei mai mulți în E Europei. Din 1990 există un alfabet standard al limbii r., ale cărei începuturi datează din prima jumătate a sec. 20. Sin. subst. romanes.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv neutru (N999) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
| — |
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular | — | — |
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
romanisubstantiv neutru invariabil
- 1. Limba țiganilor. MDN '00
etimologie:
- romani MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.