12 definiții pentru româniza

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ROMÂNIZÁ, românizez, vb. I. Tranz. A da unui cuvânt sau unei expresii străine introduse în limba română o formă potrivită cu normele, cu structura acestei limbi. – Român + suf. -iza.

ROMÂNIZÁ, românizez, vb. I. Tranz. A da unui cuvânt sau unei expresii străine introduse în limba română o formă potrivită cu normele, cu structura acestei limbi. – Român + suf. -iza.

româniza [At: DDRF / Pzi: ~zez / E: român + -iza] 1-2 vtr (D. persoane) A (se) asimila cu populația de limbă română (17) Si: (îrg) a {se) români (1-2). 3 vt A da unui cuvânt sau unei expresii străine intrate în limba română o formă potrivită cu structura și normele limbii române Si: (Îvr) a români (5).

ROMÂNIZÁ vb. tr. (despre cuvinte, expresii străine) a da un caracter românesc. (< român + -iza)

A ROMÂNIZÁ ~éz tranz. A face să se românizeze. /român + suf. ~iza

A SE ROMÂNIZÁ mă ~éz intranz. A adopta limba, cultura și obiceiurile românilor; a deveni asemănător cu românii. /român + suf. ~iza

românizà v. 1. a da o formă românească unei vorbe străine; 2. a deprinde pe cineva cu obiceiurile românești.

ROMÎNIZÁ, romînizez, vb. I. Tranz. 1. A asimila (din cauza unor anumite împrejurări istorice) o anumită populație cu populația de limbă romînă. 2. A da unui cuvînt sau unei expresii străine introduse în limbă o formă potrivită cu structura limbii romîne.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

româniza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. românizez, 3 românizea; conj. prez. 1 sg. să românizez, 3 să românizeze

româniza (a ~) vb., ind. prez. 3 românizea

românizá vb., ind. prez. 1 sg. românizéz, 3 sg. și pl. românizeáză

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ROMÂNIZÁ vb. (înv. și reg.) a (se) români.

ROMÂNIZA vb. (înv. și reg.) a (se) români.

Intrare: româniza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • româniza
  • românizare
  • românizat
  • românizatu‑
  • românizând
  • românizându‑
singular plural
  • românizea
  • românizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • românizez
(să)
  • românizez
  • românizam
  • românizai
  • românizasem
a II-a (tu)
  • românizezi
(să)
  • românizezi
  • românizai
  • românizași
  • românizaseși
a III-a (el, ea)
  • românizea
(să)
  • românizeze
  • româniza
  • româniză
  • românizase
plural I (noi)
  • românizăm
(să)
  • românizăm
  • românizam
  • românizarăm
  • românizaserăm
  • românizasem
a II-a (voi)
  • românizați
(să)
  • românizați
  • românizați
  • românizarăți
  • românizaserăți
  • românizaseți
a III-a (ei, ele)
  • românizea
(să)
  • românizeze
  • românizau
  • româniza
  • românizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

româniza, românizezverb

  • 1. A da unui cuvânt sau unei expresii străine introduse în limba română o formă potrivită cu normele, cu structura acestei limbi. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
    sinonime: români
  • 2. A asimila (din cauza unor anumite împrejurări istorice) o anumită populație cu populația de limbă română. DLRLC
etimologie:
  • Român + sufix -iza. DEX '09 DEX '98 MDN '00

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.