11 definiții pentru rom (persoană)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ROM2, -Ă, romi, -e, s. m. și f., adj. Țigan. [Scris și: rrom] – Din țig. rom „om”.

ROM2, romi, s. m. Țigan. – Din țig. rom „om”.

ROM1, romi, s. m. Țigan. Cei șase romi din colectiv, cu copiii lor, înjghebaseră o bandă tuciurie de lăutari care cîntau înfocat. V. ROM. februarie 1952, 130.

rom s. m. țigan v. șmenar (1995) (din țig. rom „om”; DEX; cuvântul este mai vechi, dar a început să fie folosit frecvent după 1989)

ROM2 ~i m. pop. Persoană care face parte dintr-un grup etnic originar din India, răspândit aproape în toată lumea, ducând (în unele zone) o viață seminomadă; țigan. /< țig. rom

1) rom, -ă s. (țig. Rom, d. Român). Cam iron. Țigan.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

rom1 / rrom (persoană) adj. m., s. m., pl. romi / rromi; adj. f., s. f. rómă / rrómă, pl. róme / rróme

rom (persoană) s. m., pl. romi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ROM s. țigan, (pop.) arapină. (E ~ de origine.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

rom (rómi), s. n. – (Trans.) Nisipuri aurifere. Mag. rom „moloz” (Candrea).

Intrare: rom (persoană)
rom (persoană) adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rom
  • romul
  • romu‑
  • ro
  • roma
plural
  • romi
  • romii
  • rome
  • romele
genitiv-dativ singular
  • rom
  • romului
  • rome
  • romei
plural
  • romi
  • romilor
  • rome
  • romelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)