6 definiții pentru roibuleț (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ROIBULÉȚ, roibuleți, adj. (Adesea substantivat) Diminutiv al lui roib.Roib + suf. -uleț.

roibuleț sm, a [At: ALECSANDRI, P. P. 86 / Pl: ~i / E: roib + -uleț] 1-2 (Șhp) Roib (1) (tânăr sau sprinten).

ROIBULÉȚ, -EÁȚĂ, roibuleți, -e, adj. (Adesea substantivat, m.) Diminutiv al lui roib.Roib + suf. -uleț.

ROIBULÉȚ, -EÁȚĂ, roibuleți, -e, adj. Diminutiv al lui roib. Alelei! cal roibuleț... Unde ești voinicule, Să-mi mai scapi tu zilele. ALECSANDRI, P. P. 91. ◊ (Substantivat) [Codrul de pîine] îl dau roibulețului. SADOVEANU, M. C. 32. Sima se lipise cu tot sufletul de roibulețul lui și toată ziua îl giugiulea. SANDU-ALDEA, U. P. 14.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

roibuléț adj. m., s. m., pl. roibuléți

roibuléț s. m., adj. m., pl. roibuléți

Intrare: roibuleț (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • roibuleț
  • roibulețul
  • roibulețu‑
plural
  • roibuleți
  • roibuleții
genitiv-dativ singular
  • roibuleț
  • roibulețului
plural
  • roibuleți
  • roibuleților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)