Rocmani m. pl. Buc. oameni buni care trăesc la răsărit între necredincioși și de mila cărora se aruncă în timpul Paștelor găoace de ouă în râuri: Paștile Rocmanilor. [Rut. ROCHMAN, milos, adică cei buni, epitet ce răspunde întocmai sinonimului Mold. Blajini].

rocmánĭ și rohmánĭ m. pl. (rus. dial. rohmán, vsl. rahmanŭ, d. turc. ar. rahman, blajin, brahman). Bucov. V. blajin.

rocman (-ni), s. m. – (Bucov.) Locuitor al unei regiune orientale nedeterminate, cunoscut în mitologia populară prin bunătatea lui. – Var. rohman. Sl. rachmanŭ din arab. rahman „brahman” (Scriban).

rocmani s. m. pl. v. rohmani.