5 definiții pentru robotă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RÓBOTĂ s. f. 1. (În evul mediu) Obligație în muncă a iobagilor și jelerilor din Transilvania către stăpânul feudal; (mai târziu) muncă pe care o prestau (de câteva ori pe săptămână) țăranii săraci din țările române în folosul boierilor; clacă, boieresc. 2. Muncă, activitate neîntreruptă (și grea). [Acc. și: robótă.Var.: (înv.) róbot s. n.] – Din sl. robota.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ROBÓTĂ s. v. clacă. (Ca formă a rentei feudale, ~ din Transilvania se numea „clacă” în Țara Românească și „boieresc” în Moldova.)

ROBÓTĂ f. 1) (în țările române) Muncă pe care o prestau țăranii săraci în folosul boierilor. 2) Muncă neîntreruptă și grea. /<sl. robota

róbotă f., pl. e (vsl. bg. rabota, sîrb. rabota, robota, rus. rabóta, rut. pol. ceh. ro-, rudă cu germ. arbeit, muncă; ung. robot, rabot. V. horbotă). Trans. Clacă, corvadă, munca șerbuluĭ pe moșia boĭeruluĭ odinioară. Mold. Fam. Muncă. Rar (după pol.). Ferment, țaĭcă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: robotă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • robo
  • robota
plural
  • robote
  • robotele
genitiv-dativ singular
  • robote
  • robotei
plural
  • robote
  • robotelor
vocativ singular
plural