18 definiții pentru risipă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RISIPĂ, risipe, s. f. 1. Folosire nechibzuită a bunurilor materiale sau bănești, cheltuială fără măsură; irosire. ♦ Fig. Belșug, prisos, abundență. 2. (Înv. și pop.) Sfărâmare, distrugere; surpare, prăbușire. ◊ Loc. adj. În risipă = care se sfărâmă, se dărâmă, care este în ruină. ♦ Împrăștiere, răspândire; risipire. ◊ Loc. adj. și adv. În risipă = în debandadă, în dezordine. – Din risipi (derivat regresiv).

RISIPĂ, risipe, s. f. 1. Folosire nechibzuită a bunurilor materiale sau bănești, cheltuială fără măsură; irosire. ♦ Fig. Belșug, prisos, abundență. 2. (Înv. și pop.) Sfărâmare, distrugere; surpare, prăbușire. ◊ Loc. adj. În risipă = care se sfărâmă, se dărâmă, care este în ruină. ♦ Împrăștiere, răspândire; risipire. ◊ Loc. adj. și adv. În risipă = în debandadă, în dezordine. – Din risipi (derivat regresiv).

risi [At: (cca 1650) GCR I, 149 / V: (îvr) răs~ (S și: resipă, răssipă, răzsipă; Pl: nob, răsipi), (reg) siripă / Pl: ~pe / E: risipi] 1 (Îoc economie) Folosire nechibzuită a bunurilor materiale sau bănești Si: irosire, risipire (13), risipit1 (2). 2 (Fig) Belșug (1). 3 Răspândire în toate părțile Si: împrăștiere, risipire (1), (înv) risipiciune. 4 Dezmembrare (1) (a unui grup sau a unei colectivități). 5 Fugă în dezordine (a unei cete înarmate, a unei oști etc.). 6 (Pex) Înfrângere. 7-8 (Îljv) în ~ În dezordine. 9 (Îal) Care se sfărâmă. 10 (Îal) Care este în ruină. 11 Dărâmare (4). 12 Stare de ruină. 13 (Îla) În ~ Care se dărâmă. 14 (Îal) În mină. 1 (înv; mpl; ccr) Ruină (1). 16 Distrugere (1). 17 (înv; îlv) A purcede în ră~ A distruge (1). 18 Dispariție treptată Si: destrămare (3), risipire (2), spulberare.

RISIPĂ, risipe, s. f. 1. (În opoziție cu economie) Cheltuială fără măsură; irosire. Se aprinde lumînarea lui moș Gheorghe, apoi alta și alta, pînă ce le spune tot el să nu facă risipă, ca să ajungă pînă la Galați. SP. POPESCU, M. G. 31. Ia punga și-ntr-o clipă Azvîrle-un pumn de galbeni cu darnica risipă A celui ce pe brazde stă vesel semănînd. COȘBUC, P. II 96. ♦ Fig. Belșug, abundență. Prada fusese peste toate așteptările și era acum risipă de toate. CAMIL PETRESCU, O. II 60. 2. (Învechit și arhaizant) Sfărîmare, surpare, distrugere, ruinare, prăbușire. (Cu pronunțare regională) Dumneavoastră știți că m-a silit numai dorința de a vedea contenind gîlcevirile și vînzările unora și altora, care ținteau la răsipa țării și la peirea mea. NEGRUZZI, S. I 149. ◊ Loc. adj. În risipă = care se sfărîmă, se dărîmă; în ruină. L-a lovit un corn de clădire în risipă. SADOVEANU, P. M. 126. ♦ (Învechit; la pl. în forma risipuri) Ruină, dărîmătură. Îngeri iubitori Într-o noapte fără nori S-or opri din a lor cale Pe risipurile tale. ALECSANDRI, P. II 37. Se mai văd încă urme din risipurile cetății Smeredova. NEGRUZZI, S. I 194. 3. Împrăștiere, răspîndire, fugă în dezordine; risipire. Un lung fior de spaimă pătrunde într-o clipă Prin deasa tătărime ce-i gata de risipă. ALECSANDRI, P. A. 170. ◊ Loc. adj. și adv. În risipă = în debandadă, în dezordine. Însăși din cer aruncînd puternicul foc al lui Joe, Flota-n risip-a sfărîmat-o. COȘBUC, AE. 12. – Pl. și: (2) risipuri.

RISIPĂ ~e f. Cheltuire nechibzuită a unor bunuri materiale sau bănești; irosire. ◊ A face ~ a folosi în mod nechibzuit un bun. În ~ care se ruinează; b) împrăștiat. /v. a risipi

risipă f. 1. pl. ruine ici și colea: urme din risipurile cetății NEGR.; 2. risipire: pentru a lui risipă ați răsboit cu mine AL.; 3. cheltueală nesocotită. [Slav. RASYPŬ, împrăștiere].

risípă (vest) și rîsî (est) f., pl. ĭ și e (din maĭ vechĭu răsipă, d. vsl. rasypŭ, jăfuire). Vechĭ. Împrăștiere. Risipire, nimicire. Azĭ. Împrăștiere de lucrurĭ necesare, cheltuĭală nesocotită: risipă de banĭ, de apă. La Al. și Ngr. rîsîpurĭ, ruine.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

risi s. f., g.-d. art. risipei; pl. risipe

risi s. f., g.-d. art. risipei; pl. risipe

risi s. f., g.-d. art. risipei; pl. risipe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RISI s. 1. (înv.) istravă, (fig.) jaf. (~ la mâncare.) 2. v. irosire.

RISI s. v. abundență, belșug, bogăție, cădere, dărăpănare, dărăpănătură, dărâmare, dărâmat, dărâmătură, devastare, dispersare, dispersie, distrugere, îmbelșugare, împrăștiere, îndestulare, înfrângere, învingere, năruire, năruit, năruitură, nimicire, paragină, pârjolire, prăbușire, prăbușitură, prăvălire, prisos, pustiire, răsfirare, răspândire, răzlețire, risipire, ruină, surpare, surpat, surpătură.

risi s. v. ABUNDENȚĂ. BELȘUG. BOGĂȚIE. CĂDERE. DĂRĂPĂNARE. DĂRĂPĂNĂTURĂ. DĂRÎMARE. DĂRÎMAT. DĂRÎMĂTURĂ. DEVASTARE. DISPERSARE. DISPERSIE. DISTRUGERE. ÎMBELȘUGARE. ÎMPRĂȘTIERE. ÎNDESTULARE. ÎNFRÎNGERE. ÎNVINGERE. NĂRUIRE. NĂRUIT. NĂRUITURĂ. NIMICIRE. PARAGINĂ. PÎRJOLIRE. PRĂBUȘIRE. PRĂBUȘITURĂ. PRĂVĂLIRE. PRISOS. PUSTIIRE. RĂSFIRARE. RĂSPÎNDIRE. RĂZLEȚIRE. RISIPIRE. RUINĂ. SURPARE. SURPAT. SURPĂTURĂ.

RISI s. 1. (înv.) istravă, (fig.) jaf. (~ la mîncare.) 2. iroseală, irosire, pierdere, risipă, (pop.) prăpădire. (O enormă ~ de timp pentru...)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

RISIPĂ. Subst. Risipă, risipire, părăduire (reg. și fam.), părăduială (reg. și fam.), iroseală, irosire, cheltuială, cheltuire. Sărăcire, scăpătare, ruină (fig.), ruinare. Cheltuitor; fecior de bani gata, mînă-spartă, risipilă (rar), risipitor. Adj. Risipitor, risipelnic (rar), cheltuitor. Risipit, irosit, părăduit (reg. și fam.). Sărăcit, scăpătat, ruinat (fig.), distrus (fig.). Vb. A fi risipitor, a-i curge banii printre degete, a avea buzunare rupte, a fi (tot) cu mîna în buzunar, a fi mînă spartă, a lua cu o mînă și a da cu alta (cu zece); a risipi, a face risipă, a irosi, a prăpădi (pop.), a părădui (reg. și fam.), a afierosi (înv.), a cheltui (peior.), a se pune pe (a intra în) cheltuială, a-și cheltui (a-și da) paraua (lețcaia) de anafură, a cheltui și ochii din cap, a arunca banii în vînt (pe fereastră), a strica banii, a-și mînca (a-și păpa, a-și toca) banii (averea), a se distruge (fig.). A băga (a pune) (pe cineva) la cheltuială, a-i mînca (a-i păpa, a-i toca) (cuiva) banii (averea), a ruina (fig.), a distruge (fig.). A sărăci, a scăpăta, a se ruina (fig.), a-și bate averea la tălpi. V. bani, dispariție, distrugere, plată, sărăcie.

Intrare: risipă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • risi
  • risipa
plural
  • risipe
  • risipele
genitiv-dativ singular
  • risipe
  • risipei
plural
  • risipe
  • risipelor
vocativ singular
plural
răsipă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

risi, risipesubstantiv feminin

  • 1. Folosire nechibzuită a bunurilor materiale sau bănești, cheltuială fără măsură. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: irosire
    • format_quote Se aprinde lumînarea lui moș Gheorghe, apoi alta și alta, pînă ce le spune tot el să nu facă risipă, ca să ajungă pînă la Galați. SP. POPESCU, M. G. 31. DLRLC
    • format_quote Ia punga și-ntr-o clipă Azvîrle-un pumn de galbeni cu darnica risipă A celui ce pe brazde stă vesel semănînd. COȘBUC, P. II 96. DLRLC
    • 1.1. figurat Abundență, belșug, prisos. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Prada fusese peste toate așteptările și era acum risipă de toate. CAMIL PETRESCU, O. II 60. DLRLC
  • 2. învechit popular Distrugere, prăbușire, ruinare, sfărâmare, surpare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote cu pronunțare regională Dumneavoastră știți că m-a silit numai dorința de a vedea contenind gîlcevirile și vînzările unora și altora, care ținteau la răsipa țării și la peirea mea. NEGRUZZI, S. I 149. DLRLC
    • 2.1. învechit Dărâmătură, ruină. DLRLC
      • format_quote Îngeri iubitori Într-o noapte fără nori S-or opri din a lor cale Pe risipurile tale. ALECSANDRI, P. II 37. DLRLC
      • format_quote Se mai văd încă urme din risipurile cetății Smeredova. NEGRUZZI, S. I 194. DLRLC
      • comentariu Plural și: (pentru acest sens) risipuri. DLRLC
    • 2.2. Fugă în dezordine. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Un lung fior de spaimă pătrunde într-o clipă Prin deasa tătărime ce-i gata de risipă. ALECSANDRI, P. A. 170. DLRLC
      • chat_bubble locuțiune adjectivală locuțiune adverbială În risipă = în debandadă, în dezordine. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote Însăși din cer aruncînd puternicul foc al lui Joe, Flota-n risip-a sfărîmat-o. COȘBUC, AE. 12. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adjectivală În risipă = care se sfărâmă, se dărâmă, care este în ruină. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote L-a lovit un corn de clădire în risipă. SADOVEANU, P. M. 126. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.