opțiuni
  • info

13 definiții pentru rigă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RIGĂ, rigi, s. m. 1. (Înv.) Rege. 2. Carte de joc cu figura regelui; popă, crai. – Din ngr. ríghas.

RIGĂ, rigi, s. m. 1. (Înv.) Rege. 2. Carte de joc cu figura regelui; popă, crai. – Din ngr. ríghas.

rigă1 sm [At: (a. 1829) AR, 71/11 / Pl: rigi / E: ngr ῥήγας] 1 (Înv) Rege1 (1). 2 Carte de joc cu figura regelui Si: popă, crai (26).

RIGĂ, rigi, s. m. 1. (Învechit și arhaizant) Rege. Este un semn de război între riga leșilor și spurcatul de Mehmed-sultan. Mare zdruncin va fi deci pentru creștinătate. SADOVEANU, F. J. 96. O alianță să cat ele m-obligă, Pentru-ale mele planuri... cu spița unui rigă. ALECSANDRI, T. II 161. 2. Carte de joc cu figura regelui; popă, crai. Riga de verde și valetul de verde mă prigonesc. SADOVEANU, N. F. 8. Cărți de joc unse la suprafață: rigi pe jumătate șterși, valeți pătați de muște, asul de cupă refăcut de mînă cu cerneală violetă. BASSARABESCU, V. 32. De ce ai tras acu pe riga dedesubtul cărților? ALECSANDRI, T. I 162.

RIGĂ rigi m. 1) înv. (în unele state; folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) Conducător absolut al țării; rege; monarh; suveran; împărat. 2) rar (la jocul de cărți) Figură pe care este reprezentat chipul unui bărbat în vârstă cu coroană; rege; popă. /<ngr. righas

rigă m. 1. od. rege: cu trufie riga ungur către țară ’naintează GR. AL.; 2. carte de joc ce înfățișează un rege: rigă de cupă. [Gr. mod.].

rígă m., pl. ĭ, gen. al rigăĭ (ngr. rígas, d. lat. rex, regis, rege. Cp. cu ducă 1). Sec. 18-19. Rege. Azĭ. Rar. Rege saŭ popă la cărțĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

rigă (înv.) s. m., g.-d. art. rigăi; pl. rigi

rigă (înv.) s. m., g.-d. art. rigăi; pl. rigi

rigă s. m., g.-d. art. rigăi; pl. rigi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RIGĂ s. v. popă.

RIGĂ s. v. cap încoronat, monarh, rege, suveran.

RIGĂ s. popă, rege, (înv.) crai. (~ la jocul de cărți.)

rigă s. v. MONARH. REGE. SUVERAN.

Intrare: rigă
substantiv masculin (M88)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rigă
  • riga
plural
  • rigi
  • rigii
genitiv-dativ singular
  • rigă
  • rigăi
  • rigii
  • righii
plural
  • rigi
  • rigilor
vocativ singular
  • rigă
  • rigo
plural
  • rigilor
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rigă, rigisubstantiv masculin

  • 1. învechit Rege. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: rege
    • format_quote Este un semn de război între riga leșilor și spurcatul de Mehmed-sultan. Mare zdruncin va fi deci pentru creștinătate. SADOVEANU, F. J. 96. DLRLC
    • format_quote O alianță să cat ele m-obligă, Pentru-ale mele planuri... cu spița unui rigă. ALECSANDRI, T. II 161. DLRLC
  • 2. Carte de joc cu figura regelui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: crai popă
    • format_quote Riga de verde și valetul de verde mă prigonesc. SADOVEANU, N. F. 8. DLRLC
    • format_quote Cărți de joc unse la suprafață: rigi pe jumătate șterși, valeți pătați de muște, asul de cupă refăcut de mînă cu cerneală violetă. BASSARABESCU, V. 32. DLRLC
    • format_quote De ce ai tras acu pe riga dedesubtul cărților? ALECSANDRI, T. I 162. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.