4 definiții pentru richită (pl. -ți)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

richítă, V. răchită.

RĂCHÍTĂ, răchite și răchiți, s. f. Varietate de salcie, cu frunze înguste și lunguiețe, cu ramuri subțiri ușor de desprins de pe trunchi și folosite ca material de împletit; crește în locuri umede, mai ales pe malurile apelor (Salix fragilis). Zeci de femei și copii din mahalale, umblînd desculți și suflecați pînă la genunchi prin apa rece ca gheața, adunau... fel de fel de lucruri de printre răchite. CAMIL PETRESCU, O. I 565. Căpitanul stă la umbră, sub bolta unei răchite argintii. BART, S. M. 72. E-un miros de tei în crînguri, Dulce-i umbra de răchiți. EMINESCU, O. I 210. ◊ (Cu sens colectiv) Era subt poala unui codru de stejar un șleau de soiuri mărginașe... aluni, arini, arțari, un plop și destulă răchită. CAMIL PETRESCU, O. II 23. ◊ Expr. (De sau pe) cînd făcea (sau va face) plopul pere și răchita micșunele v. micșunea. – Variantă: (regional) richítă (ISPIRESCU, L. 282) s. f.

răchítă f., pl. e și țĭ (vsl. rakyta, bg. sîrb. rakita, pol. rokita: ung. rakottya, rekettye). Est. Salcie. – Și ri- (vest).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

richítă (= răchită) s. f., pl. richiți

Intrare: richită (pl. -ți)
richită (pl. -ți) substantiv feminin
substantiv feminin (F44)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • richi
  • richita
plural
  • richiți
  • richițile
genitiv-dativ singular
  • richiți
  • richiții
plural
  • richiți
  • richiților
vocativ singular
plural