2 definiții pentru rezilient (s.m.)

reziliént s. m., adj. m., pl. reziliénți; f. sg. reziliéntă, pl. reziliénte

REZILIÉNT, -Ă adj. 1. (despre metale, aliaje) rezistent la șoc. 2. (despre fructe) care se deschide brusc. (< fr. résilient)

Intrare: rezilient (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rezilient
  • rezilientul
  • rezilientu‑
plural
  • rezilienți
  • rezilienții
genitiv-dativ singular
  • rezilient
  • rezilientului
plural
  • rezilienți
  • rezilienților
vocativ singular
plural
* forme elidate – (arată)