14 definiții pentru revoltă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REVÓLTĂ, revolte, s. f. 1. Sentiment de mânie provocat de o nedreptate sau de o acțiune nedemnă; indignare. 2. Răscoală spontană, neorganizată; răzvrătire, rebeliune. – Din fr. révolte.

REVÓLTĂ, revolte, s. f. 1. Sentiment de mânie provocat de o nedreptate sau de o acțiune nedemnă; indignare. 2. Răscoală spontană, neorganizată; răzvrătire, rebeliune. – Din fr. révolte.

revoltă sf [At: AR (1829), 125/21 / V: (reg) răv~, riv~ / Pl: ~te, (înv) ~oalte / E: fr révolte] 1 Răscoală spontană, neorganizată, împotriva conducerii, a autorității de stat Si: răscoală (1), răzvrătire, rebeliune, (îvp) rebelie, (pop) revoluție (3), (înv) rocoșenie, rocoșitură, zurba, (înv) răcoșit1. 2 Sentiment de mânie amestecată cu amărăciune, provocat de o faptă sau de o întâmplare nedemnă sau nejustă Si: indignare.

REVÓLTĂ, revolte, s. f. 1. Sentiment de mînie amestecată cu amărăciune, provocat de o faptă sau o întîmplare socotită nedemnă sau injustă; indignare. Clocotea de revoltă că bătălia în care au pierit peste două mii de oameni... nici măcar n-a fost pomenită în comunicatele de război. REBREANU, P. S. 113. În pieptul tău coboară Revolta caldă, ca un val. TOPÎRCEANU, B. 67. Se înțelege că e o groaznică imoralitate tortura și osîndirea nedreaptă a lui Ion, și autorul ne sugerează revolta morală contra acestei cruzimi. GHEREA, ST. CR. II 277. 2. Răscoală spontană, neorganizată împotriva samavolniciei autorității de stat, a conducerii; răzvrătire, rebeliune. Dintre registre n-a izbucnit niciodată flacăra revoltei. BOGZA, A. Î. 112. Un ofițer din artileria turcă ar fi trimes aici, ca pedeapsă pentru că luase parte la o revoltă din Stambul. BART, S. M. 23. Îndată după vestita biruință a lui Matei-vodă la Finta, în 17 mai 1653, revolta izbucni. BĂLCESCU, O. I 20.

REVÓLTĂ s.f. 1. Indignare. 2. Răscoală spontană, neorganizată; răzvrătire. [< fr. révolte].

REVÓLTĂ s. f. 1. indignare. 2. răscoală spontană, neorganizată; răzvrătire. (< fr. révolte)

REVÓLTĂ ~e f. 1) Sentiment de mânie, provocat de o nedreptate; indignare. 2) Acțiune violentă împotriva unei nedreptăți; acțiune rebelă; răzvrătire; rebeliune; răscoală. /<fr. révolte corectată

revoltă f. ridicarea supușilor în contra suveranului, a inferiorilor în contra unui superior.

*revóltă f., pl. e (fr. révolte, it. rivolta). Răscoală, răzvrătire, rebeliune, insurecțiune, revoluțiune, rîdicare contra superiorilor.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

revoltă s. f., g.-d. art. revoltei; pl. revolte

revoltă s. f., g.-d. art. revoltei; pl. revolte

revóltă s. f., g.-d. art. revóltei; pl. revólte

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

REVÓLTĂ s. 1. v. răscoală. 2. v. indignare.

REVOLTĂ s. 1. răscoală, răsculare, răzmeriță, răzvrătire, rebeliune, (livr.) sedițiune, (înv. și pop.) rebelie, (pop. și fam.) tevatură, (pop.) revoluție, ridicare, sculare, (înv.) burzuluială, răzvală, rocoș, rocoșeală, rocoșenie, rocoșire, rocoșit, rocoșitură, zaveră, (înv., prin Mold.) bont, (turcism înv.) zulum, zurba, zurbalîc, (fig.) tulburare. (~ a maselor.) 2. indignare, revoltare, scandalizare, (rar) indignațiune, (pop.) oțăreală, oțărîre. (Stare de ~ a cuiva.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

revóltă (revólte), s. f. – Rebeliune, răscoală. Fr. révolte.Der. revolta, vb., din fr. révolter; revoltant, adj., s. m., din fr. révoltant; revoltător, adj. (care provoacă indignare).

Intrare: revoltă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • revoltă
  • revolta
plural
  • revolte
  • revoltele
genitiv-dativ singular
  • revolte
  • revoltei
plural
  • revolte
  • revoltelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

revoltă, revoltesubstantiv feminin

  • 1. Sentiment de mânie provocat de o nedreptate sau de o acțiune nedemnă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: indignare
    • format_quote Clocotea de revoltă că bătălia în care au pierit peste două mii de oameni... nici măcar n-a fost pomenită în comunicatele de război. REBREANU, P. S. 113. DLRLC
    • format_quote În pieptul tău coboară Revolta caldă, ca un val. TOPÎRCEANU, B. 67. DLRLC
    • format_quote Se înțelege că e o groaznică imoralitate tortura și osîndirea nedreaptă a lui Ion, și autorul ne sugerează revolta morală contra acestei cruzimi. GHEREA, ST. CR. II 277. DLRLC
  • 2. Răscoală spontană, neorganizată. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Dintre registre n-a izbucnit niciodată flacăra revoltei. BOGZA, A. Î. 112. DLRLC
    • format_quote Un ofițer din artileria turcă ar fi trimes aici, ca pedeapsă pentru că luase parte la o revoltă din Stambul. BART, S. M. 23. DLRLC
    • format_quote Îndată după vestita biruință a lui Matei-vodă la Finta, în 17 mai 1653, revolta izbucni. BĂLCESCU, O. I 20. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.