18 definiții pentru reveneală

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REVENEÁLĂ, reveneli, s. f. (Reg.) 1. Umezeală, jilăveală din pământ sau din atmosferă. 2. Răcoare, răcoreală. 3. Emanație, miros, mireasmă, aromă. [Var.: răvineálă s. f.] – Reveni1 + suf. -eală.

REVENEÁLĂ, reveneli, s. f. (Reg.) 1. Umezeală, jilăveală din pământ sau din atmosferă. 2. Răcoare, răcoreală. 3. Emanație, miros, mireasmă, aromă. [Var.: răvineálă s. f.] – Reveni1 + suf. -eală.

revenea sf [At: CORESI, EV. 139 / V: (îrg) ră~, (înv) răvă~, (reg) răvi~ / Pl: ~neli / E: reveni2 + -eală] 1 Umezeală (din pământ sau din atmosferă). 2 (Îlv) A da răv~ A se umezi. 3 (Reg) Igrasie. 4 (Reg) Răcoare. 5 (Reg) Boare (2). 6 (Rar) Mireasmă.

REVENEÁLĂ, reveneli, s. f. 1. Umezeală, jilăveală din pămînt, din atmosferă. Cîteva stele ard... încă, în aer e o reveneală caldă. CAMIL PETRESCU, O. I 298. În oasele mele se încuiba tot mai jilav frigul și reveneala toamnei. I. BOTEZ, ȘC. 70. Ploile și reveneala pămîntului nu strică nimic din fîn. PAMFILE, A. R. 163. 2. Răcoare, răcoreală, adiere ușoară de vînt. (Fig.) Baniicînd e zădufți-aduc reveneală... cînd ți-e frig, îți țin de cald. DELAVRANCEA, O. II 297. ♦ Emanație, miros. Țuica te amețea cu reveneala ei de prune. CAMIL PETRESCU, O. I 328. – Variantă: răvineálă (SADOVEANU, O. I 27) s. f.

REVENEÁLĂ ~éli f. Caracter reavăn; umezeală; jilăveală. / a se reveni + suf. ~eală

reveneálă f., pl. elĭ (d. reavăn). Umezeală: reveneala pămîntuluĭ, zidurilor. – În nord răveneală.

RĂVINEÁLĂ s. f. v. reveneală.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

revenea s. f., g.-d. art. revenelii; pl. reveneli

revenea s. f., g.-d. art. revenelii; pl. reveneli

reveneálă s. f., g.-d. art. revenélii; pl. revenéli

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

REVENEÁLĂ s. v. adiere, boare, igrasie, pală, răcoare, răcoreală, suflare, suflu, umezeală, undă.

REVENEA s. jilăveală, udătură, umezeală, umiditate, (pop.) udeală, (Olt.) crihală. (~ unui teren.)

revenea s. v. ADIERE. BOARE. IGRASIE. PALĂ. RĂCOARE. RĂCOREALĂ. SUFLARE. SUFLU. UMEZEALĂ. UNDĂ.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

reveneală, reveneli s. f. (intl.) închisoare.

Intrare: reveneală
reveneală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • revenea
  • reveneala
plural
  • reveneli
  • revenelile
genitiv-dativ singular
  • reveneli
  • revenelii
plural
  • reveneli
  • revenelilor
vocativ singular
plural
răvineală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răvinea
  • răvineala
plural
  • răvineli
  • răvinelile
genitiv-dativ singular
  • răvineli
  • răvinelii
plural
  • răvineli
  • răvinelilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

revenea, revenelisubstantiv feminin

regional
  • 1. Umezeală, jilăveală din pământ sau din atmosferă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cîteva stele ard... încă, în aer e o reveneală caldă. CAMIL PETRESCU, O. I 298. DLRLC
    • format_quote În oasele mele se încuiba tot mai jilav frigul și reveneala toamnei. I. BOTEZ, ȘC. 70. DLRLC
    • format_quote Ploile și reveneala pămîntului nu strică nimic din fîn. PAMFILE, A. R. 163. DLRLC
  • 2. Adiere ușoară de vânt. DEX '98 DLRLC
    • format_quote figurat Banii – cînd e zăduf – ți-aduc reveneală... cînd ți-e frig, îți țin de cald. DELAVRANCEA, O. II 297. DLRLC
  • 3. Aromă, emanație, mireasmă, miros. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Țuica te amețea cu reveneala ei de prune. CAMIL PETRESCU, O. I 328. DLRLC
etimologie:
  • Reveni + sufix -eală. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.