11 definiții pentru revanșă

REVÁNȘĂ, revanșe, s. f. Acțiune prin care cineva se revanșează; răzbunare pentru un rău suferit de cineva sau răsplată pentru un serviciu făcut. ◊ Spirit de revanșă = dorință de răzbunare; revanșism. ♦ (Sport) Partidă prin care un jucător sau o echipă învinsă anterior încearcă să obțină victoria în fața aceluiași adversar. – Din fr. revanche.

REVÁNȘĂ, revanșe, s. f. Acțiune prin care cineva se revanșează; răzbunare pentru un rău suferit de cineva sau răsplată pentru un serviciu făcut. ◊ Spirit de revanșă = dorință de răzbunare; revanșism. ♦ (Sport) Partidă prin care un jucător sau o echipă învinsă anterior încearcă să obțină victoria în fața aceluiași adversar. – Din fr. revanche.

REVÁNȘĂ, revanșe, s. f. Acțiune prin care cineva se răzbună pentru un rău suferit, sau (mai rar) răsplată pentru un serviciu primit. Un demon ascuns îl împingea să-și cîștige o revanșă cît mai urgentă. C. PETRESCU, O. P. I 85. ◊ Spirit de revanșă = dorință de răzbunare. ♦ (Sport) A doua partidă prin care jucătorul sau echipa învinsă încearcă să obțină victoria.

revánșă s. f., g.-d. art. revánșei; pl. revánșe

revánșă s. f., g.-d. art. revánșei; pl. revánșe

REVÁNȘĂ s.f. 1. Acțiunea prin care cineva se revanșează; (concr.) răzbunare sau răsplată pentru un rău suferit de cineva sau pentru un serviciu făcut. 2. (Sport) Partidă prin care un jucător sau o echipă învinsă încearcă să-și învingă adversarul care a câștigat într-o competiție anterioară. [< fr. revanche].

REVÁNȘĂ s. f. acțiunea prin care cineva se revanșează; răzbunare pentru un rău suferit sau răsplată pentru un serviciu făcut de cineva. ◊ (sport) partidă prin care un jucător sau o echipă învinsă încearcă să-și învingă adversarul care a câștigat într-o competiție anterioară. (< fr. revanche)

REVÁNȘĂ ~e f. 1) Acțiune prin care cineva răzbună un rău pricinuit sau răsplătește un bine. ◊ Spirit de ~ dorință nestrămutată de răzbunare; revanșism. A-și lua ~a a plăti cuiva o neplăcere suferită; a-și scoate pârleala. 2) sport Partidă prin care cel învins încearcă să-și biruie adversarul. Meci ~. [G.-D. revanșei] /<fr. revanche

revanșă f. 1. răsbunare; 2. a doua partidă între doi jucători ce pierzătorul joacă spre a recâștiga; 3. fig. a-și lua revanșa (= fr. revanche).

*revánșă f., pl. e (fr. revanche, d. revancher, a răzbuna, derivat din vencher, var. a luĭ venger, care e lat. vĭndicare și rom. vindecare. V. revindic). Acțiunea de a restitui altuĭa rău (saŭ și binele) făcut: ĭ-am dat revanșa, mi-am luat revanșa (amîndoŭă cu acelașĭ înț.).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

méci-revánșă s. n. (sport) Meci care are loc în revanșă ◊ „Azi, de la ora 16,30, tot la Floreasca, meciul revanșă. I.B. 11 XII 85 p. 3. ◊ „Azi, la Reșița, are loc meciul revanșă. I.B. 24 XI 86 p. 7. ◊ Meciul revanșă va avea loc sâmbătă, la Suceava.” I.B. 26 VII 89 p. 3 (din meci + revanșă)

Intrare: revanșă
revanșă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular revanșă revanșa
plural revanșe revanșele
genitiv-dativ singular revanșe revanșei
plural revanșe revanșelor
vocativ singular
plural