retrogradare sf [At: FILIMON, O. II, 246 / Pl: ~dări / E: retrograda] 1 Mers înapoi Si: retrogradație (1). 2 (Fig) Regres (2). 3 (Ast) Mișcare retrogradă (5) a unui corp ceresc Si: retrogradație (3). 4 Trecere a cuiva într-o funcție sau într-un grad inferior celui avut înainte Si: (înv) retrogradație (4). 5 (Spt) Trecere într-o categorie inferioară ca urmare a rezultatelor obținute și consemnate în clasament.

RETROGRADARE, retrogradări, s. f. Acțiunea de a retrograda și rezultatul ei.

RETROGRADARE s.f. 1. Acțiunea de a retrograda și rezultatul ei; pedepsire prin micșorarea gradului. 2. (Geol.) Proces de îngustare a unei plaje datorită acțiunii erozive a valurilor. [< retrograda].

RETROGRADARE s. f. 1. acțiunea de a retrograda. 2. proces de îngustare a unei plaje datorită acțiunii erozive a valurilor. 3. (muz.) procedeu componistic polifonic constând în transcrierea unei teme de la sfârșit spre început. (< retrograda)

*retrogradațiúne f. (lat. retrogradatio, -ónis). Acțiunea de a retrograda. – Și -áție, de ob. -áre.

retrogradare (desp. re-tro-gra-) s. f., g.-d. art. retrogradării; pl. retrogradări

retrogradare (re-tro-gra-) s. f., g.-d. art. retrogradării; pl. retrogradări

retrogradare s. f. (sil. -tro-gra-) gradare

RETROGRADARE s. (înv.) retrogradație. (~ cuiva într-o funcție.)

RETROGRADARE s. (înv.) retrogradație. (~ cuiva într-o funcție.)

Retrogradare ≠ avansare

retrogradare, procedeu componistic (aparținând în primul rând arsenalului polifonic*), care constă în transcrierea unei teme* sau serii* de la sfârșit către început. V. recurență.