RETRANSMISIE, retransmisii, s. f. Recepție și transmitere concomitentă a unor semnale de telecomunicații, a unui program de radiodifuziune sau de televiziune. [Var.: retransmisiune s. f.] – Din fr. rétransmission.

retransmisie sf [At: DL / V: ~iune / Pl: ~ii / E: re¹- + transmisie] Recepție și transmitere din nou, concomitentă, a unui program de radiodifuziune sau de televiziune.

RETRANSMISIE, retransmisii, s. f. Recepție și transmitere concomitentă a unor semnale de telecomunicații, a unei emisiuni radiofonice ori de televiziune primite de la alt post. [Var.: retransmisiune s. f.] – Din fr. retransmission.

RETRANSMISIE s.f. Retransmitere a unei emisiuni radiofonice primite de un post de la un alt post emițător. [Gen. -iei, var. retransmisiune].

RETRANSMISIE s. f. retransmitere a unei emisiuni radiofonice primite de un post de la un alt post emițător. (< fr. retransmission)

RETRANSMISIE ~i f. Recepție și transmisie a unei emisiuni radiofonice sau televizate, primite de la alt post. [G.-D. retransmisiei; Sil. -si-e] /re- + transmisie

retransmisiune sf vz retransmisie

RETRANSMISIUNE, retransmisiuni, s. f. Transmitere, chiar în momentul recepției, de către un post anume amenajat, a unor semnale de telecomunicații sau a unei emisiuni radiofonice primite de acel post.

RETRANSMISIUNE s.f. v. retransmisie.

retransmisie (desp. re-tran-smi-si-e/-trans-mi-) s. f., art. retransmisia (desp. -si-a), g.-d. art. retransmisiei; pl. retransmisii, art. retransmisiile (desp. -si-i-)

retransmisie (re-tran-smi-si-e / -trans-mi-) s. f., art. retransmisia (-si-a), g.-d. art. retransmisiei; pl. retransmisii, art. retransmisiile (-si-i)

retransmisie s. f. (sil. -si-e; mf. -trans-), art. retransmisia (sil. -si-a), g.-d. art. retransmisiei; pl. retransmisii, art. retransmisiile (sil. -si-i-)