10 definiții pentru respirat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

respirat sn [At: MDA ms / Pl: ? / E: respira] Respirație (1).

respirat, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: respira] (D. aer) Care a fost inhalat în plămâni și apoi eliminat Si: (înv) răsuflat2 (1).

respira [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) răs~ / Pzi: respir, 3 (înv) și ~rea / E: fr respirer, lat respirare] 1 vi A introduce în plămâni, prin inspirație, aerul din atmosferă și a elimina, prin expirație, aerul din plămâni, încărcat cu bioxid de carbon Si: a răsufla (1). 2 vt A inhala (aer) în plămâni Si: a inspira. 3 vt (Îe) A-și ~ sufletul A muri. 4 vi (Fig) A-și reveni, a se simți ușurat după o emoție, o grijă, un efort Si: a răsufla (4). 5 vt (Fig) A răspândi (3) (idei, sentimente).

RESPIRÁ, respír, vb. I. Intranz. 1. A introduce în plămâni, prin inspirație, aer și a da afară, prin expirație, bioxidul de carbon și vaporii de apă rezultați din arderile care au loc în organism; a răsufla. 2. Fig. A răspândi, a revărsa, a degaja. – Din fr. respirer, lat., it. respirare.

RESPIRÁ, respír, vb. I. Intranz. 1. A introduce în plămâni prin inspirație aer și a da afară prin expirație acidul carbonic și vaporii de apă rezultați din arderile care au loc în organism; a răsufla. ♦ Tranz. A inhala aer în plămâni; a inspira. 2. Fig. A răspândi, a revărsa, a degaja. De pretutindeni în opera sa respiră aerul de țară (CĂLINESCU). – Fr. respirer (lat. lit. respirare).

RESPIRÁ vb. I. 1. intr., tr. A răsufla; a inhala aer în plămâni, a inspira. 2. intr. (Fig.) A-și reveni după o emoție, un efort; a se simți ușurat. 3. tr. (Fig.) A răspândi, a degaja. [P.i. respír. / < fr. respirer, cf. lat. respirare].

RESPIRÁ vb. I. intr., tr. a inspira aer din atmosferă și a-l expira din plămâni. II. intr. (fig.) a-și reveni după o emoție, un efort; a se simți ușurat. III. tr. (fig.) a răspândi, a degaja. (< fr. respirer, lat. respirare)

A RESPIRÁ respír intranz. 1) A inspira aer în plămâni și a-l expira în afară; a răsufla. 2) fig. A răspândi în jur; a degaja; a emana. /<fr. respirer, lat. respirare


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

respirá vb. (sil. mf. -spi-), ind. prez. 1 sg. respír, 3 sg. și pl. respíră


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RESPIRÁ vb. (FIZIOL.) a răsufla, (înv. și pop.) a sufla. (După atâta fugă, abia mai ~.)

Intrare: respirat
respirat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • respirat
  • respiratul
  • respiratu‑
  • respira
  • respirata
plural
  • respirați
  • respirații
  • respirate
  • respiratele
genitiv-dativ singular
  • respirat
  • respiratului
  • respirate
  • respiratei
plural
  • respirați
  • respiraților
  • respirate
  • respiratelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)