15 definiții pentru resort (pl. -oarte)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

resort sn [At: AR (1829), 561 /41 / V: rezort, (înv) resor (Pl: ~soare), rezor / S și: ressort / Pl: ~uri, (rar) ~oarte / E: fr ressort, ger Ressort] 1 Organ de mașină care servește la realizarea legăturilor elastice dintre diferite elemente ale unui sistem tehnic. 2 (Sens curent) Arc (15). 3 (Fig) Sursă de energie fizică sau morală Si: suport moral, imbold Vz mobil1. 4 Domeniu de activitate. 5 (Îs) Autoritate (sau organ etc.) de ~ Autoritate (sau organ etc.) sub a cărei jurisdicție intră o problemă și care are competența de a o rezolva. 6 (Îe) (A fi) de ~ul (cuiva) (A ține) de competența, de specialitatea cuiva. 7 (Îae) A intra în atribuțiile cuiva.

RESÓRT1, resoarte, s. n. Sector, domeniu de activitate; p. ext. persoanele care îl reprezintă. ◊ Autoritate de resort = autoritate sub a cărei jurisdicție intră o problemă și care are competența de a o rezolva. ◊ Expr. A fi de resortul cuiva = a fi, a ține de competența, de specialitatea cuiva; a intra în atribuțiile cuiva. [Pl. și: resorturi] – Din fr. ressort.

RESÓRT1, resoarte, s. n. Sector, domeniu de activitate; p. ext. persoanele care îl reprezintă. ◊ Autoritate de resort = autoritate sub a cărei jurisdicție intră o problemă și care are competența de a o rezolva. ◊ Expr. A fi de resortul cuiva = a fi, a ține de competența, de specialitatea cuiva; a intra în atribuțiile cuiva. [Pl. și: resorturi] – Din fr. ressort.

RESÓRT1, resorturi, s. n. Element, de obicei metalic, folosit pentru realizarea legăturilor elastice între diferite organe ale unui sistem tehnic; (sens curent) arc. E cum s-ar fi rupt deodată resortul unui mecanism. C. PETRESCU, C. V. 261. Pentru ce?... țipă deodată... ca zvîrlit de forța unui resort. SAHIA, N. 82. Amicul apasă resortul capacului. CARAGIALE, O. III 148. ♦ Fig. Sursă de energie fizică sau morală; imbold, izvor, suport moral. Interminabilul bombardament a sfărîmat toate resorturile din mine. CAMIL PETRESCU, U. N. 370. – Pl. și: resoarte (HASDEU, I. V. 153).

RESÓRT2, resoarte, s. n. Sector, domeniu de activitate; p. ext. persoanele care îl reprezintă. ◊ Autoritate de resort = autoritate sub a cărei jurisdicție intră o problemă și care are competența de a o rezolva. ◊ Expr. A fi de resortul cuiva = a fi, a ține de competența, de specialitatea cuiva; a intra în atribuțiile cuiva.

RESÓRT1 s.n. Sector, domeniu de activitate; (p. ext.) persoanele care reprezintă acest sector. ♦ Autoritate de resort = autoritate în competența căreia intră rezolvarea unei probleme. [Pl. -oarte, -orturi. / < fr. ressort < ressortir – a fi din aceeași jurisdicție].

RESÓRT s. n. 1. arc de mașină, de ceas etc. 2. (fig.) sursă de energie fizică sau morală; suport moral, imbold. 3. sector, domeniu de activitate. ♦ autoritate de ~ = autoritate în competența căreia intră rezolvarea unei probleme. (< fr. ressort, germ. Resort)

RESÓRT1 resoárte n. 1) Domeniu sau sector de activitate. 2) Totalitate a persoanelor ce reprezintă acest domeniu. ◊ A fi de ~ul cuiva a fi de competența cuiva; a ține de specialitatea cuiva. Organele de ~ organele competente. /<fr. ressort, germ. Ressort

resort n. 1. lamă de metal dispusă astfel că-și recapătă starea dintâi, când încetează a fi comprimată: resort de trăsură, de ceasornic; 2. fig. ceeace împinge la lucru, forță, energie: speranța e marele resort al sufletului; 3. mijloc de succes: a pune în mișcare toate resorturile. ║ n. 1. întindere de jurisdicțiune: resortul unui tribunal; 2. fig. competență, specialitate: asta nu e de resortul meu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

resórt1 (arc) s. n., pl. resórturi

resórt2 (sector) s. n., pl. resoárte

resórt (sector) s. n., pl. resoárte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RESÓRT s. 1. v. arc. 2. v. domeniu.

RESÓRT s. v. imbold, impuls, îndemn, pornire, stimul, stimulent.

resort s. v. IMBOLD. IMPULS. ÎNDEMN. PORNIRE. STIMUL. STIMULENT.

RESORT s. 1. arc, (reg.) drot. (A sărit ca un ~.) 2. domeniu, sector, serviciu. (În ~ public s-au făcut mari progrese.)

Intrare: resort (pl. -oarte)
resort (pl. -oarte) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • resort
  • resortul
  • resortu‑
plural
  • resoarte
  • resoartele
genitiv-dativ singular
  • resort
  • resortului
plural
  • resoarte
  • resoartelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)