2 definiții pentru repica (1 repic)

REPICÁ vb. I. 1. A transplanta, a replanta. 2. A reface, a drege un pavaj prin înlocuirea pietrelor deteriorate. [P.i. -chez și repíc. / < fr. repiquer].

REPICÁ vb. tr. 1. a replanta. 2. a reface un pavaj prin înlocuirea pietrelor deteriorate. (< fr. repiquer)

Intrare: repica (1 repic)
repica (1 repic) verb grupa I conjugarea I
verb (VT10)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • repica
  • repicare
  • repicat
  • repicatu‑
  • repicând
  • repicându‑
singular plural
  • repi
  • repicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • repic
(să)
  • repic
  • repicam
  • repicai
  • repicasem
a II-a (tu)
  • repici
(să)
  • repici
  • repicai
  • repicași
  • repicaseși
a III-a (el, ea)
  • repi
(să)
  • repice
  • repica
  • repică
  • repicase
plural I (noi)
  • repicăm
(să)
  • repicăm
  • repicam
  • repicarăm
  • repicaserăm
  • repicasem
a II-a (voi)
  • repicați
(să)
  • repicați
  • repicați
  • repicarăți
  • repicaserăți
  • repicaseți
a III-a (ei, ele)
  • repi
(să)
  • repice
  • repicau
  • repica
  • repicaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)