8 definiții pentru remorca (1 -morc)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

remorca vt [At: GHICA, S. 413 / Pzi: ~rchez, remorc / E: fr remorquer] 1 (Subiectul este un vehicul) A trage după sine (legat cu un cablu) un vapor, un vagon, un camion etc. care nu se poate deplasa cu mijloace proprii Si: a trage la edec (4). 2 (Fig) A lua, a duce cu sine. 3 (Fig) A atașa unui grup. 4 (Fig) A ajuta pe cineva să scape de dificultăți.

REMORCÁ, remorchez, vb. I. Tranz. A trage după sine legat (cu un cablu) un vapor; a târî cu sila; a atașa pe cineva unui grup. [Prez. ind. și: remórc] – Din fr. remorquer.

REMORCÁ, remorchez, vb. I. Tranz. (Despre vehicule) A trage după sine (legat cu un cablu) un vapor, un vagon, un camion etc. care nu se poate mișca prin mijloace proprii. A remorca o șalupă.Fig. A lua cu sine, a atașa unui grup. Te-oi remorca cu mine... În veșnica splendoare Pe unde nu sînt neguri, Ci numai lumi albastre. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 178. Vor veni cu trenul de la 6... niște oameni așa de ispravă, că mi-ar fi stat pe suflet să nu-i remorchez. CARAGIALE, O. VII 18. – Prez. ind. și: remórc (BOLINTINEANU, O. 265).

REMORCÁ vb. tr. 1. a trage în urma sa (o navă, un vagon etc.). 2. (fig.) a lua cu sine, a atașa unui grup, a trage. (< fr. remorquer)

remorcà v. se zice de o corabie ce trage pe o alta in urma ei.

*remórc și -chéz, a -cá v. tr. (fr. remorquer, d. it. rimorchiare, care vine d. mlat. remulcare, d. vgr. rymulkéo, d. rýma, odgon, și ῾étko, trag). Trag pe apă: un vapor care remorca doŭă șlepurĭ. Fig. Ajut ca să scape, maĭ ales în politică: un deputat remorcat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

remorcá (a ~) vb., ind. prez. 3 remorcheáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

REMORCÁ vb. a tracta. (Vehiculul ~ o remorcă.)

Intrare: remorca (1 -morc)
remorca (1 -morc) verb grupa I conjugarea I
verb (VT10)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • remorca
  • remorcare
  • remorcat
  • remorcatu‑
  • remorcând
  • remorcându‑
singular plural
  • remorcă
  • remorcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • remorc
(să)
  • remorc
  • remorcam
  • remorcai
  • remorcasem
a II-a (tu)
  • remorci
(să)
  • remorci
  • remorcai
  • remorcași
  • remorcaseși
a III-a (el, ea)
  • remorcă
(să)
  • remorce
  • remorca
  • remorcă
  • remorcase
plural I (noi)
  • remorcăm
(să)
  • remorcăm
  • remorcam
  • remorcarăm
  • remorcaserăm
  • remorcasem
a II-a (voi)
  • remorcați
(să)
  • remorcați
  • remorcați
  • remorcarăți
  • remorcaserăți
  • remorcaseți
a III-a (ei, ele)
  • remorcă
(să)
  • remorce
  • remorcau
  • remorca
  • remorcaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)